Ipoteca - garanţia imobiliară la care va referiţi - este un drept real accesoriu, care îi conferă titularului său un drept de urmărire a bunului imobil "în mâna oricui s-ar găsi" şi un drept de preferinţă, în ceea ce priveşte satisfacerea creanţei sale, faţă de ceilalţi creditori.
Potrivit art. 1746 alin. 2 cod civil, ipoteca este din natura ei nedivizibilă şi subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate. Ipoteca va exista asupra întregului imobil, chiar dacă a fost plătită o parte din datorie.
Astfel, în caz de partaj al unui bun ipotecat, dacă imobilul revine în proprietate exclusiva al unuia dintre coproprietari, el va trebui să suporte urmărirea creditorilor pentru întreaga datorie.
Datele pe care le prezentaţi sunt destul de evazive pentru a putea da un răspuns mai concret.
In principiu, dacă imobilul are calitatea de bun comun, nu ar putea "să fie pe firmă" - respectiv proprietatea firmei, fără consimţământul soţiei coproprietare.
Este necesar de ştiut cine este creditorul ipotecar şi pentru garantarea cărei obligaţii s-a instituit.
Afirmaţia "imobilul este pe firmă" ar putea defini împrejurarea că în imobilul respectiv, firma, în care soţul este asociat, are declarat sediul social - în baza unui contract de închiriere, contract de comodat sau, aşa cum se permitea anterior la ONRC o declaraţie a coproprietarilor în sensul că sunt de acord ca în imobilul respectiv să aibă sediul social societatea în care sunt asociaţi (sau numai unul dintre ei).
Totodata fără alte elemente - ce obiect are "apelul", cine sunt părţile implicate şi în ce calitate este imposibil de prezentat o opinie.
Dacă în fond, obiectul dosarului l-a constituit cerere de divorţ şi partaj de bunuri comune, iar imobilul supus partajului a fost atribuit soţului şi soţia a declarat apel (acest lucru se poate deduce din soţie ... să câştige apelul pentru un imobil), şansele unui astfel de apel trebuiesc coroborate cu o serie de factori, dar, în opinia mea problema de la care trebuie să se pornească este cea a obligaţiei pentru care s-a garantat cu imobilul.
Este posibil ca plata datoriei în cauză şi sulta datorată de coproprietarul căruia i s-a atribuit imobilul să fie mult prea oneroase şi pentru soţie, în aceste condiţii, să fie mai avantajos să primească sultă (în principiu de jumătate din valoarea imobilului).
Ca să concluzionez, o părere pertinentă nu se poate da decât după studiul dosarului de fond şi evenual a celui din apel (dacă apelul este deja pe rol), pentru ca în raport de toate datele existente să se aleagă varianta optimă.
Pentru alte detalii mă puteţi contacta la adresa piteiflorina@go.ro.
Av. Pitei Florina.