Buna ziua
Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat...Sora mea a fost casatorita din urma careia a facut o fetita.....pt ca sotul ei era foarte violent cu ea aceasta a fugit de acasa ,a lasat fetita cu el si a fugit din tara iar pe fetita nu a mai cautat-o .Acum cateva luni sa decis sa vina in tara si a divortat de el insa a renuntat la drepturile ei de mama. Eu vreau sa imi vizitez nepotica insa tatal ei nu ma lasa .....As vrea sa stiu daca eu in calitate de matusa pot sa obtin prin tribunal dreptul la vizita ,sa o iau si la mine acasa ,sa imi petrec mai mult timp cu ea .Mentionez ca situatia mea financiaza si educatia pe care i-as putea-o oferi este cu mult mai mare decat a lui.Ei stau in apartament aproximativ 10 pers iar eu locuiesc numai cu sotul meu .
Va multumesc anticipat
este o problema mai delicata, dar poate fi solutionata daca la intelegere cu sora dumneavoastra, decideti sa faceti o actiune judecatoreasca prin care sa cereti reincredintarea copilului mamei si apoi, prin autoritatea tutelara, sa va numeasca pe dumneavoastra tutore legal al copilului.
Numai mama poate cere in instanta reincredintarea minorului sau program de vizita, dar daca a renuntat....Dumneavoastra nu puteti fi tutorele minorului decat daca ambii parinti sunt decedati si reprezentant legal atunci cand minorul este abuzat, neglijat, lipsit de ocrotire parinteasca. Ceea ce nu e cazul.
Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.