Car3men a scris:
Pretul real de tranzactionare este de fapt pretul pietii, pretul practicat in zona, dar se tine seama si de vointa partilor.
Chitanta de mana, daca nu a fost semnata in prezenta unui notar, nu poate constitui decat eventual o promisiune de vanzare, dar nu poate fi interpretata ca un antecontract, avand toate caracteristicile unui act autentic.
Va puteti razgandi si sa nu ii mai dati pretul cerut, atunci el va fi nevoit ca pe calea unei actiuni in justitie sa va oblige sa platiti.
Dar este un proces lung si foarte costisitor, presupunand mai multe etape.
Poate ajungeti totusi la o intelegere cu acesta ... deoarece ar fi mai avantajos pentru el pe aceasta cale amiabila!
Aici e ceva neclar. Cum adică,
chitanta de mana, daca nu a fost semnata in prezenta unui notar, nu poate constitui decat eventual o promisiune de vanzare, dar nu poate fi interpretata ca un antecontract, avand toate caracteristicile unui act autentic.? Dacă prin
chitanţa de mînă s-au obligat să vîndă, cealaltă parte s-a obligat să cumpere, s-a plătit şi preţul stabilit, de ce nu poate fi interpretat ca antecontract, ca o promisiune sinalagmatică de vînzare-cumpărare? Pentru un astfel de act nu este nevoie de prezenţa vreunui notar, de altă formă decît cea scrisă şi asta doar
ad probationem. Promitentul cumpărător se poate adresa instanţei într-o acţiune în prestaţie tabulară.
Altceva s-ar putea invoca de către promitenţii vînzători. Neseriozitatea preţului. Aprecierea rămînînd, evident, la mîna instanţei.