...adica ai cumparat un apartament de la stat si terenul a ramas in proprietatea lui...pe legea 18 il poti obtine...dar nu si terenul aferent imobilelor nationalizate care are o reglementare proprie...am si o speta interesanta...
Excepţie de nelegalitate a art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului aprobate prin H.G. nr. 20/1996. Respingere.
Legea nr. 112/1995
Legea nr. 554/2004, art.4
Din întreaga reglementare a Legii nr. 112/1995 rezultă că legiuitorul a inclus în noţiunea de „imobil cu destinaţia de locuinţă” , care făcea obiect al restituirii către foştii proprietari sau dimpotrivă, al vânzării către chiriaşi, atât suprafaţa construită, cu dependinţele şi anexele gospodăreşti, cât şi terenul aferent, elemente ce compun astfel o unitate locativă.
Sunt legale prevederile art. 37 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996, întrucât acest articol nu instituie prin el însuşi un drept de proprietate asupra terenului aferent în favoarea chiriaşului cumpărător, adăugând la lege, ci detaliază componentele unităţii locative supuse vânzării, în acord cu dispoziţiile generale a Legii nr. 112/1995.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
Decizia nr. 4447 din 8 decembrie 2006
Prin cererea depusă la data de 10 noiembrie 2004 în dosarul nr.8654/C/2004 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia Civilă, reclamantele MI şi BM în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, BG, VM, UM, ş.a. au invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.37 din H.G.nr.20/1996, republicată privind Normele de aplicare a Legii nr.112/1995, cu referire la dispoziţiile art.21 şi 26 din Legea nr.112/1995.
În motivarea excepţiei, reclamantele au arătat că prevederile art.37 din normele menţionate anterior stipulează că „ în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art.26 alineatul ultim din lege”. Astfel, aplicarea art.37 din Normele metodologice conduce la imposibilitatea aplicării ulterioare, în favoarea foştilor proprietari, a art.21 din Legea nr.112/1995, care consacră imperativ soluţia legislativă a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente aşa cum au fost determinate acestea la data trecerii în proprietatea statului.
În concluzie, autorii excepţiei au arătat că art.37 din Normele metodologice adaugă la lege, completând prevederile art.21 din Legea nr.112/1995, cu încălcarea principiului ierarhiei normelor juridice.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2005, Curtea de Apel Timişoara – Secţia Civilă a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004 şi a sesizat instanţa de contencios administrativ în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României de către Ministerul Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr.258/PI din 18 septembrie 2006 Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamantele MI şi BM, a constatat nelegalitatea prevederilor art.37 din H.G.nr.20/1996, republicată şi a respins cererile de intervenţie formulate de intervenienţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei în favoarea pârâtului Guvernul României.
Instanţa a reţinut că această prevedere adaugă la lege, încălcând dispoziţiile art.108 alin. (2) din Constituţia României, conform cărora Guvernul României are doar abilitarea constituţională de a emite acte administrative prin care să se pună în executare sau să se organizeze executarea legii şi nicidecum să adauge la aceasta.
În acest sens, instanţa a mai reţinut că interpretarea prevederilor art.21 şi 26 alineatul ultim din Legea nr.112/1995 rezultă că numai cei care beneficiază de restituirea în natură şi dobândesc un drept de proprietate asupra imobilelor ce intră sub incidenţa legii menţionate dobândesc şi un drept de proprietate asupra terenurilor aferente, aşa cum au fost determinate acestea la data trecerii în proprietatea statului. Mai precis, legiuitorul a înţeles să dispună, prin menţiunea referitoare la terenurile aferente, conform determinării acestora la data trecerii în proprietatea statului, că dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului se realizează în limitele la care s-a produs actul de deposedare abuzivă.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către pârâţi.
În motivarea cererii de recurs, recurenţii-pârâţi au arătat că sentinţa este rezultatul unei greşite interpretări a prevederilor Legii nr.112/1995, pentru că o interpretare sistematică a art.21, în strictă corelaţie cu art.22 din lege, conduce în mod neechivoc la concluzia că în cazul restituirii în natură a imobilelor , dreptul foştilor proprietari asupra terenurilor este limitat la cota-parte aferentă apartamentelor ce li se restituie.
Recurenţii-pârâţi au mai arătat că aceste prevederi legale sunt în concordanţă cu dispoziţiile art.12 şi 13 alin.(1) din Legea nr.112/1995, care îndreptăţesc foştii proprietari să solicite despăgubiri pentru apartamentele nerestituite şi terenurile aferente acestora, în concepţia legiuitorului, partea construită a unei locuinţe fiind în mod necesar legată de terenul aferent acesteia, formând o entitate inseparabilă.
În consecinţă, au arătat recurenţii-pârâţi, art.37 din Normele metodologice nu adaugă nimic la prevederile Legii nr.112/1995, ci clarifică spiritul şi finalitatea legii.
Printr-o completare a motivelor de recurs, depusă la dosar la data de 2 octombrie 2006, recurenţii-pârâţi au arătat că instanţa de fond a soluţionat excepţia de nelegalitate raportându-se exclusiv la prevederile art.21 din Legea nr.112/1995, ignorând prevederile art.22, prin care dreptul foştilor proprietari asupra terenurilor este limitat la suprafeţele aferente apartamentelor ce li se restituie.
Sentinţa nr.258/PI din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a fost atacată cu recurs şi de către pârâtul Guvernul României, pentru motive încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Acest recurent-pârât a arătat că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile Legii nr.112/1995, raportând norma cuprinsă în art.37 din H.G.nr.20/1996, numai la dispoziţiile art.21 şi 26 din Legea nr.112/1995, fără să ţină seama de incidenţa în cauză a articolului 22 din aceeaşi lege.
De asemenea, intervenientul Ministerul Justiţiei a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, arătând că aceasta este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, potrivit art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiţiei a arătat că analiza unitară a sistematică a dispoziţiilor Legii nr.112/1995 conduce la concluzia că obiectul său îl reprezintă imobilele cu destinaţia de locuinţe şi nicidecum redobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente, iar art. 21 din acelaşi act normativ nu reglementează exclusiv dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente, această posibilitate fiind condiţionată de restituirea în natură a imobilului.
În concluzie, recurentul-intervenient a arătat că, în concepţia legiuitorului român, terenul aferent unei clădiri compuse din mai multe apartamente face parte din părţile comune indivize ale imobilului şi se repartizează în cote procentuale asupra fiecăruia dintre apartamente, constituind împreună cu acestea unităţi locative distincte, astfel încât dreptul foştilor proprietari asupra terenurilor se limitează la suprafeţele aferente apartamentelor ce li se restituie.
În opinia recurentului-intervenient, art.37 din H.G.nr.20/1996, republicată, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile Legii nr.112/1995, întrucât acesta trebuie interpretat în conformitate cu litera şi spiritul legii şi nu prin raportare doar la prevederile art.21 şi 26 din actul normativ menţionat.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art.4 alin. (1) din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral, de care depinde soluţionarea litigiului pe fond, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
H.G.nr.20/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, a fost adoptată în temeiul art.28 din Legea nr.112/1995, pentru organizarea executării acestei legi, conform art.108(2) din Constituţia României.
Potrivit art.37 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr.20/1996, republicată în Monitorul Oficial nr.27 din 18 februarie 1997 în situaţiile de vânzare către chiriaşii a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art.26 alineatul ultim din lege – conform cărora suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor rămâne în proprietatea statului.
Pentru verificarea concordanţei actului administrativ normativ dedus judecăţii cu actul normativ cu forţă juridică superioară în executarea căruia a fost emis se impune o analiză logico - sistematică a prevederilor Legii nr.112/1995, care conţin referiri la suprafaţa de teren aferentă construcţiilor.
Astfel, în temeiul art.21 din Legea nr.112/1995, o dată cu restituirea în natură şi dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, aşa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului, cu excepţia suprafeţei ocupate şi aferente altor construcţii şi dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată.
De asemenea, art.22 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr.112/1995 prevede că în cazul în care apartamentul se află într-o clădire cu mai multe apartamente, foştii proprietari sau moştenitorii lor dobândesc cotă-parte din proprietatea indiviză asupra tuturor părţilor din construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun. Cota de proprietate se dobândeşte indiferent de clădirea, scara sau etajul la care este situat apartamentul.
În privinţa terenurilor, alineatul 3 al articolului 22 prevede expres că se aplică în mod corespunzător dispoziţiile alineatelor 1 şi 2, iar conform art. 22 alin. (4) din aceeaşi lege, cotele de proprietate se determină proporţional cu suprafaţa construită.
ªi despăgubirile cuvenite foştilor proprietari potrivit art.12 din Legea nr.112/1995 se acordă „pentru apartamentele nerestituite în natură şi pentru terenurile aferente”, care formează un tot unitar.
Este adevărat că art.9 din Legea nr.112/1995, care prevede dreptul chiriaşilor de a cumpăra apartamentele ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, nu face referire expresă la terenul aferent locuinţei, dar din întreaga reglementare a Legii nr.112/1995 rezultă că legiuitorul a inclus în noţiunea de „imobil cu destinaţia de locuinţă”, care făcea obiect al restituirii către foştii proprietari sau dimpotrivă, al vânzării către chiriaşi, atât suprafaţa construită, cu dependinţele şi anexele gospodăreşti, cât şi terenul aferent, elementele care compun, împreună, o unitate locativă.
În consecinţă, art.37 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr.20/1996, nu instituie prin el însuşi un drept de proprietate asupra terenului aferent în favoarea chiriaşului cumpărător, adăugând la lege, ci detaliază componentele unităţii locative supuse vânzării, organizând executarea unor prevederi din Legea nr.112/1995, în limitele prevăzute de art.108 alin. (2) din Constituţia României şi art.4 alin. (3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ţinând seama de toate aceste considerente, Înalta Curte constatând că sentinţa atacată s-a întemeiat pe interpretarea greşită a prevederilor Legii nr.112/1995, a admis recursurile, iar în temeiul art.20 alin.(3) din Legea nr.554/2004, a casat sentinţa şi rejudecând cauza a respins excepţia de nelegalitate ca nefondată.
...deci la cumpararea apartamentului trebui9a sa vi se atribuie si terenul aferent...daca nu vi s-a atribuit va trebui sa-l cereti in temeiul aceleiasi legi 112/1995...
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters4579, utilizator
Cristian_Nicolae 
matray