Am divortat iar sentinta civila spune ca ambii parinti exercita autoritatea parinteasca in comun. Nu s-a stabilit nici un program de vizita..nu s-a facut referire in sentinta de legaturi personale cu minorul desi eu ca tata am solicitat in instanta. Asadar minorul locuieste cu mama iar eu ca tata doresc sa iau copilul la mine in domiciliul personal o data la 2 saptamani pentru weekend, numai ca mama nici nu concepe asa ceva si nu e de acord sub nici o forma.
Eu stiu ca autoritatea parinteasca cuprinde si drepturile si obligatiile parintelui fata de copil...unul din drepturile parintelui e de a avea legaturi personale cu copilul, care presupune pe langa vizitarea in domiciliul copilului, trimiterea de informatii reciproce copil/parinte si luarea in domiciliul parintelui nerezident pentru o perioada delimitata de timp.
Intrebarea mea e : am dreptul sa imi iau copilul cu mine? pot sa fac plangere penala pentru nerespectarea sentintei civile?
p.s. mentionez ca momentan imi pot vedea copilul numai la domiciliul mamei(care si l-a schimbat intre timp fara sa fiu intrebat daca sunt de acord) si numai in prezenta mamei!
Problema rezida in faptul ca nu ati cerut program de vizitare in mod explicit. Faceti o cerere la instanta in acest sens si cereti un program de vizitare exact, includeti si vacantele . Faptul ca mama s-a mutat in alta localitate nu constituie un impediment pentru a va vizita copilul. In privinta situatiei tensionate in timpul vizitelor, cred ca o atitudine rezervata si politicoasa, fara a da curs eventualelor "intepaturi" ar fi constructiva. Deci, binele copilului inainte de orice..
Cum ati solicitat programul de vizita?
Verbal sau in scris printr-o cerere aflata la dosarul cauzei?
Daca ati depus cerere cand ati depus-o?
Acesta este un aspect foarte important in functie de care puteti declara apel cu succes sau fara succes daca va aflati cumva in termenul de apel.
Sunt instante care considera ca daca nu exista program de vizita este mai bine decat daca nu aveti un program de vizita insa daca parintii se inteleg.
Daca mama minorului nici nu concepe sa luati copilul ati avea cumva dreptul dar vor exista multe probleme pentru ca se va ajunge la scandal.
Politia este posibil sa intervina si sa va spuna ca aveti nevoie de o hotarare judecatoreasca.
Am solicitat program de vizita explicit cu ore si zile in intampinarea formulata de mine la actiunea ei de divort. In fata instantei in schimb judecatoarea nu a intrebat nimic despre modul in care imi pot vizita copilul, eu nu am mai facut-o, nefiind in stare poate din cauza emotiilor, prima data intr-o judecatorie..in sfarsit, probabil ca judecatoarea vazand ca ne intelegem cu privire la divort si la pastrarea numelui fostei sotii o fi crezut ca ne vom intelege si in privinta copilului, referitor la modul in care imi pot vedea copilul. Termenul de apel de 30 de zile a trecut, asa ca voi face o actiune simpla in care sa imi cer dreptul de a-mi vedea copilul si de a-l putea lua cu mine, cu atat mai mult ca am conditii exemplare de crestere a copilului meu. Imi pare sincer foarte rau ca nu reusesc cu mama sa ma inteleg in privinta copilului, pana la urma poate ca barbat nu am fost idealul ei de sot, dar ca tata nu mi se poate reprosa nimic, pana la urma am divortat de sotie si nu de baietelul meu. Imi pare rau ca nici macar atunci cand ma duc la copil nu poate sa ne lase in liniste sa ne jucam..ci trebuie in permanenta sa ma jigneasca, sperie copilul ca dc va veni cu mine o sa vina duba de politie sa il ia si alte asemenea prostii care nu pe mine ci pe cel mic il afecteaza cu siguranta. Am o ultima rugamintela dvs. cei care ma pot ajuta...daca ma pot folosi de urmatoarele art de lege in actiunea mea :
• Dispozițiile art. 496 din noul cod civil, care spune: "(5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului."
• Dispozițiile art. 262 din noul cod civil, care spune: "(1) Copilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. (2) Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului."
si bineinteles art. 15, Legea 272/2004, relaţiile personale se pot realiza prin:
- întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relaţii personale cu copilul;
- vizitarea copilului la domiciliul acestuia
- găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit
- corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul
- transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul
- transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul
Multumesc anticipat! Cu mult respect.
Dacă sunteți sigur că ați cerut programul de vizitare și înstanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, puteți cere revizuirea hotărârii în termen de o lună de la comunicare (sau de la pronunțare dacă s-a dat în recurs):
Dacă termenul de lună s-a împlinit deja, cel mai bine este să faceți o cerere cu privire la acordarea unui program de vizitare cu luarea minorului în domiciliul D-voastră.
Introduceți această cerere cât mai repede pentru că aveți șanse foarte mari să vi se admită.
Dacă vi se dă un termen de judecată care vi se pare prea îndepărtat puteți cere un program provizoriu (până la judecarea cererii pe fondul cauzei) și pe procedura ordonanței președințiale.