doresc sa deschid un proces impotriva fostei sotii de alienare a copiilor impotriva mea.
din pacate copii sunt acum majori dar procesul alienarii este inceput de mult timp,eu mi am dat seama de acest lucru poate prea tarziu.
imi iubesc copii enorm si sufar pentru ca imi refuza orice comunicare,in conditiile in care am facut mari sacrificii personale pentru ca ei sa poata avea ce isi doreau.
Nu i am atins niciodata cu o palma macar,nu m au vazut niciodata ,, pilit* ca sa nu mai zic beat.
Mama lor avand probleme ,, de personalitate* se pare ca a reusit sa faca ceva ce pentru mine reprezinta cel mai mare rau pentru un tata care mergea tot anul cu o pereche de blugi iar copii acasa aveau calculator de 1000 euro,iar portocalele bananele, etc se stricau in fructiera.Sunt disperat sunt prabusit nu ma pot ridica.....copii au fost si sunt viata mea si fara sa vreau sa fiu rau nu pot trece cu vederea acest lucru fostei sotii.....pot face sau spera ceva in acest sens?
despartiti in fapt de 5 luni. au fugit de acasa si de atunci stiu din auzite ca sunt in alta localitate dar fara sa mai am niciun contact nici macar la telefon sau mesaj telefonic.nimic.
sunt sigur ca ei nu cunosc adevarul si cred ca daca l ar cunoaste altfel ar fi comportamentul lor fata de mine,sau poate ar mai reduce din ,, aplatizarea lor afectiva fata de mine.
Deci nu sunteti divortat, pana acum 5 luni ati locuit cu totii impreuna, iar copiii sunt majori. Daca am inteles bine situatia, ceea ce reclamati nu e rezultatul alienarii , ci a comportamentului dvs de-a lungul anilor vizavi de copii. Indepartarea copiilor de dvs se produce in timp, nu de pe-o zi pe alta, iar daca dvs nu ati observat asta, inseamna ca nu ati avut o relatie prea apropiata.
Va inteleg durerea, dar incercati sa treceti altfel peste asta, nu dand-o in judecata pe mama
Din pacate (sau din fericire) nu aveti nicio sansa pornind un astfel de proces.
Oricum, chiar si in situatia in care in final ati reusi sa demonstrati asa ceva, cred ca ati avea mai mult de pierdut decat de castigat dupa ce trageti linie.
da este adevarat ca am muncit de dimineata pana seara sambete duminici pentru ca am fost singurul intretinator al unei familii timp de 20 ani si nu am primit ajutor de la nimeni.numai ca am crezut ca sotia nu doreste sa aiba copii numai pentru ea.nu am putut sa mi dau seama pentru ca ii invata cum sa se comporte in prezenta mea iar in lipsa ma vorbea numai de rau,minimalizand absolut tot ce faceam sau spuneam copiilor.
Oricum nu am avut nicio sansa ,cand mi am dat seama a fost cred eu tarziu. ce sanse sa am in acest razboi dus pe la spate cu cineva care avea tot timpul la dispozitie iar eu f f putin.
Cand mi am dat seama de fapta ei pur si simplu m am ingrozit si nu am putut crede.
Le spunea copiilor ca tot ce faceam ,faceam din obligatie.iar ea daca le facea o mancare pentru ca tinea la ei.
macar daca spunea ceva adevarat nu ma deranja dar sa minti si sa inventezi ca sa faci rau tatalui copiilor care ii iubea ca pe ochii din cap mi se pare un lucru oribil si teribil.
Daca cineva prin sacrificii mari isi cumpara o masina si la un moment dat altcineva ii fura masina,ce simte el fata de hot si mai ales cum se simte cand il cunoaste pe hot si stie ca masina lui este la el si acesta este fericit ca are o masina de care se poate bucura el si numai el? este un exemplu putin exagerat dar acesta mi a venit acum in minte la repezeala.