Este adevarat ca legea nu obliga in litigiul de munca, ca DECIZIA sa fie inmanata personal sau prin posta intai si numai dupa ce s-au implinit aceste proceduri, se trimite prin executor?
Este adevarat ca unele instante in mod facultativ, nefiind o prevedere expresa in acest sens a legii- pot refuza sa recunoasca notificarea prin executor , cu cerinta incercarii predarii personala a actului DECIZIEI, si numai in caz de refuz- agreaza notificarea acestuia?
Este adevarat ca legea nu obliga transmiterea deciziei personal sau prin executor, ci da dreptul de a alege angajatorul una din variante, iar o instanta ia in calcul si accepta- varianta inmanarii personale intai sau in caz de refuz alta varianta, dand castig de cauza angajatului, si la recurs- curtea aprecieaza ca fiind intemeiat modul ca - instintarea nu tb sa se faca intai personal, prin posta si apoi prin executor., ci intrunul din modurile enumerate la alegerea angajatorului, ...
IAR dintre toti- cand practica e neunitara iar legea nu obliga si in final = angajatul este afectat...
Rugaminte, cateva spete care sa cuprinda ambele variante.
Si daca legea prevede expres ca, notificarea e norma de procedura a comunicarii actelor intocmite de instanta totusi de ce si in ce masura se agreeaza si aplicarea art 291. din codul muncii, care zice INSTANTA a doua , ca permite completarea cu disozitiile titlului XII jurisdicita muncii cu cod de procedura civila Unde e realitatea aici? Ce e aplica? Care are dreptate , explicati-mi va rog.
Buna ziua,
Sunt 2 decizii facute la cacialma, numai sa nu pot contesta /actiona in termen legal de 30 de zile, desi am depus cerere inregistrata la firma pentru predare decizie - mai exact la contabila, iar prima instanta a inteles logica si sensul actiunii mele dovedite cu inscrisuri, pe cand a doua instanta de recurs a ignorat-o total.
Luand de bun nu dovezi clare in sensul dovedirii refuzului primirii cererii etc, ci faptul ca detinand o pozitie de conducere- desi numai desf activitate, faceam act de prezenta- cum ca, aveam stampila si acces sa inregistrez actul, pe care l-am pregatit. si inregsitrat.. "numai ptr mine"(?!), act pe care au afirmat ca nu a fost vazut de adm soc. de parca imi profita la ceva tinut ptr mine!unde e greutatea intelegerii actiunii mele fata de acest aspect?
Ba mai mult practica inteleg ca este "neunitara" si nu exista o "norma care sa oblige" instanta sa admita sau refuze- conf legii si nu aleatoriu, in functie de interpretarea, aceeptare sau respingere a dovezilor, cum a fost in cazul meu ,si deci la mana angajatorului si a ratiunii instantei - ca notificarea sa fie facuta sau nu, asa cum unele instante tin "mortis" sa fie instiintat angajatul asta fiind si scopul defapt al confirmarii- (ce sa ataci daca nu ai stiinta de act ??!!! sau de ce nu ai ataca un act si arati ca ai si facut demersuri in acest sens,,off) - iar o alta instanta de recurs vine:
si spune, da intelegem ca trebuie sa aiba confirmare...dar si notificarea e valabila, cu confirmare sau nu fie ca, scopul a fost indeplinit sau nu.
Mai mult instanta le-a si "explicat gestul "de neluarea in seama a adresei mele si de ce s-a impus "notificare" facuta binenteles : la o data ante-cererii mele cat si la o adresa veche ...desi se cunostea si avea tot contabila actele tuturor;
Dar prinde orbul scoate-i ochii, cine are dovada ca s-a dat si adresa noua actuala?
In final, inteleg ca fie si inregistrate actele la firma, daca angajatorul da ordin angajatilor nimeni nu zice adevarul, fiind fireste in mana lui.
Iar instanta nu intelege, desi ar trebui ca: un angajat in situatia data, numai are concursul colegilor din teama pierderii locului de munca, or daca actele depuse de mine sunt ignorate, cum altfel sa mai probezi realitatea traita..
Deciziile sunt facute la date diferite si contin art diferite:
1. art 55 lit c
2. art 65 alin 1
Ma intereseaza daca legea prevede o ordine clara de transmitere a deciziei in caz de "refuz" a predarii deciziei de catre salariat, sau in mod aleatoriu se alege "varianta la indemana fiecarui subiect de drept " citez instanta.
In anumite situatii de incetare a c.i.m. nu exista nicio prevedere expresa legata de comunicarea deciziei de incetarea c.i.m.
In acest caz, angajatorul este cel care decide modul de comunicare a deciziei de incetare a c.i.m
Si la incetarea de drept a c.i.m. ... art.56 alin.2 C.mun. :
(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c)-j), constatarea cazului de incetare de drept a contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului, si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de 5 zile lucratoare.