Este adevarat ca legea nu obliga in litigiul de munca, ca DECIZIA sa fie inmanata personal sau prin posta intai si numai dupa ce s-au implinit aceste proceduri, se trimite prin executor?
Este adevarat ca unele instante in mod facultativ, nefiind o prevedere expresa in acest sens a legii- pot refuza sa recunoasca notificarea prin executor , cu cerinta incercarii predarii personala a actului DECIZIEI, si numai in caz de refuz- agreaza notificarea acestuia?
Este adevarat ca legea nu obliga transmiterea deciziei personal sau prin executor, ci da dreptul de a alege angajatorul una din variante, iar o instanta ia in calcul si accepta- varianta inmanarii personale intai sau in caz de refuz alta varianta, dand castig de cauza angajatului, si la recurs- curtea aprecieaza ca fiind intemeiat modul ca - instintarea nu tb sa se faca intai personal, prin posta si apoi prin executor., ci intrunul din modurile enumerate la alegerea angajatorului, ...
IAR dintre toti- cand practica e neunitara iar legea nu obliga si in final = angajatul este afectat...
Rugaminte, cateva spete care sa cuprinda ambele variante.
Si daca legea prevede expres ca, notificarea e norma de procedura a comunicarii actelor intocmite de instanta totusi de ce si in ce masura se agreeaza si aplicarea art 291. din codul muncii, care zice INSTANTA a doua , ca permite completarea cu disozitiile titlului XII jurisdicita muncii cu cod de procedura civila Unde e realitatea aici? Ce e aplica? Care are dreptate , explicati-mi va rog.