Ehehei...
Carevasăzică, piatra pe care am aruncat-o eu pe pagina precedentă, n-a fost azvârlită la-ntâmplare.
:flowersblue:
Să-mi fie cu iertare doamnă dacă am fost prea răutăcioasă pe pagina precedentă, dar să ştiţi că avocatul pe care-l aveţi nu-i de criticat.
Aş fi luat şi eu aceeaşi măsură (m-aş fi gândit la un alt martor de pus pe listă) măcar din precauţie, dacă nu din vreo certitudine.
themis a scris:
Asta deoarece, zic eu, una este admiterea probei şi alta este administrarea ei. Cel puţin, în graiul meu ardelenesc.
No, e la fel de drept şi faptu' că, pînă cujetă un ardelean şi pînă dă el să se aplece, melcu', ţuşti...
Aşa zic şi eu: una e admisibilitatea probei şi alta este administrarea ei.
Diferenţa (şi aci ar fi de
cujetat împreună) constă în aceea că, în opinia mea, calitatea (de soţ, fost soţ, logodnic, concubin, etc.) a martorului ce urmează a fi ascultat nu este o problemă de admisibilitate, ci una
de administrare.
ªi, ca sa-mi păstrez stilul în exprimare, iaca de ce zic:
Eu nu ştiu care cu care se ţine pe lumea asta şi nici care cu care se mai logodeşte ori se mai culcă până la deschiderea gurii în instanţă. (că nu ţin nicio condică)
Din pricina asta pot să zic DA, e
admisibila proba
cu martori pentru dovedirea (să zic) a violenţei, a dolului, a fraudei (sau ce-o mai fi) şi
este admisibila indiferent daca acela ce ar urma să deschidă gura spre a fi ascultat ca martor este unul, vorba bancului,
aşa tânăr şi deja Gheorghe.
Dar când, cu mânuţa proaspăt luată de pe Biblie, va zice şi în ce relaţii se află cu partea sa-ar putea să zic pas: Da' n-aveţi cumva şi vreun Ion, că Gheorghe s-a logodit cu cine nu trebuia.