În vechea legislaţie principiul respectiv era reglementat de:
Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice
Articolul 34
Persoana juridica nu poate avea decit acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut.
Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul.
Aşa cum arăta
themis, o formulare similară există azi numai în privinţa persoanelor juridice fără scop lucrativ (articolul 206:2). Am găsit un singur pasaj care ar putea corespunde (vag) principiului specialităţii:
Codul civil
Articolul 187
Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general.
Dacă patrimoniul propriu este afectat realizării
unui anumit scop, iar acel scop este cel prevăzut, după caz, în actul constitutiv, statut ori contractul de societate, societăţile comerciale (cele care se numeau aşa înainte ca Legea nr. 31/1990 să devină
legea societăţilor) nu ar putea efectua donaţii.
Totuşi, chiar şi înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil exista cel puţin un caz particular în care societăţile comerciale puteau face donaţii sub un anume plafon valoric - v. Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Interdicţiile privind finanţarea partidelor din partea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat conduc
a contrario la concluzia că în cazul celorlalte societăţi comerciale sunt admise donaţiile (către partide).
Un model de contract, probabil utilizat, e disponibil chiar pe saitul unui partid important:
[ link extern ]