Mai dãinuie principiul specialitãþii capacitãþii de folosinþã a persoanei juridice?

Nu ştiu dacă şi în ce măsură chestiunea a mai fost dezbătută pe forum. Sincer să fiu, nu am avut răbdarea să caut în toate paginile acestei secţiuni. După cum nu ştiu dacă şi în ce măsură chestiunea interesează pa cineva.

Vechea reglementare a persoanei juridice a condus la enunţarea şi aplicarea largă a principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, principiu în virtutea căruia persoana juridică putea avea doar acele drepturi şi obligaţii care erau în legătură cu scopul său.

S-a conchis, de exemplu, că o societate comercială (al cărei scop e acela de a face profit) nu poate încheia acte de donaţie privind bunurile din patrimoniul său.

Noul cod civil s-a îndepărtat, în mod oarecum explicit, de acest principiu. Astfel, art.206 dispune:

Conținutul capacității de folosință

Art. 206. -
(1) Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice
(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut

Din textul citat se poate trage concluzia că principiul mai sus enunţat îşi mai găseşte aplicarea doar în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ.

În aceste condiţii, o societate comercială poate dona un imobil aflat în patrimoniul său?

Donaţia nefiind, nici prin natura sa, nici prin prevederea legii, rezervată doar persoanei fizice, s-ar părea că da.

O fi existînd jurisprudenţă în această materie?