Contestare recunoastere paternitate

Martonze a scris:

In completare, nu aveti dreptate.
Ei cauta impreuna solutia.

1. Dreptatea este a celui care argumentează mai bine. (ªi nu este loc mai bun decât justiţia spre a vedea cum trece adesea dreptatea din tabara celui ce o are în mod obiectiv, în tabara celui ce argumentează mai bine).

2 Cine sunt EI, cei despre care spuneţi că ar căuta împreună soluţia?

Aşa cum spuneam pe pagina precedentă, mă tem că nu e nici măcar MAMA cea care caută soluţia, ci o persoană care, ne(mai)având viaţa ei proprie, simte nevoia s-o croiască pe-a altuia (aici am fost a naibi, stiu, dar textul scris lasă să se vadă cel puţin o puternică influenţă a altei persoane, chiar dacă ar fi scris de mamă).

Or, soluţiile în această materie, în care VIAŢA bate filmul când ţi-e lumea mai dragă, ar trebui să plece de la premisa: Orice om vrea să fie fericit şi să evite suferinţa

Cine vrea să fie fericit în cauza asta!? :wassat:

Dacă-mi cere cineva, îi dau şi soluţia fericirii sale prezente şi vanitoase, cu consecinta nefericirii viitoare, atât a sa, cât şi a tuturor celor cărora le-a croit viaţa, chiar dacă la naştere nu le-a cerut părerea, dar vreau să mă asigur că a înţeles care pot fi consecinţele şi e gata să şi le asume.

Altfel, soluţia ONESTÃ este chiar în titlul topicului = contestarea recunoaşterii de paternitate (cu sau fără stabilirea paternităţii faţă de tatăl biologic ... în funcţie de motivele acelea întemeiate cu care nu m-a uimit nimeni în topicul acesta, dar sunt gata să admit că există).

Ceea ce faceti dvs. Martonze este să vă asumaţi rolul de ţap ispăşitor pentru nefericirile viitoare ale celor cărora le oferiţi soluţiile ...simple. (asta în cazul în care vor deveni vreodată conşţienţi că ei singuri şi-au dinamitat soclul pe care ar fi vrut să le ridice copilul lor statuie. Câţi aţi auzi pe lumea asta zicând: oare ce-am făcut să merit asta? Câţi aţi văzut să caute în trecutul lor vreun răspuns?).

imi cer scuze ca va contrazic dar trebuie .eu am scris nu mama mea deoarece credeam ca o sa intalnesc situatii similare cazului meu si cineva ma poate ajuta nu critica.cu toate ca nu ma deranjeaza criticile .

claudiamihaela1970 a scris:

eu am scris nu mama mea

Intuiam acest raspuns şi-l aşteptam (indiferent care mamă se zice că l-ar fi scris) doar ca să întreb altceva.

Nu vă permiteţi ori nu vă doriţi!?

claudiamihaela1970 a scris:

nu mi permit ca tatal biologic sa fie implicat in actiunile mele deoarece material ma ajuta tot parintii mei la care copilul creste o data cu mine.

ªtiţi de ce păsările nu fac pui în colivie? Ca să nu lase sclavia moştenire puilor.

Pot să înţeleg starea de dependenţă materială dintr-un anume moment al vieţii cuiva (şi nimeni nu poate fi judecat pentru asta). Dar nu pot să înţeleg mediocritatea voinţei, ori măcar a iluziei unei mame de a-şi vedea (măcar cu ochii minţii) copilul cum creşte/se ridică/zboară "o data cu ea" (dar mai ales fără) din această stare.

Vă doriţi atât de mult această stare încât sunteţi gata să sacrificaţi pentru ea inclusiv dreptul puiului de a-şi cunoaşte originile!? Eu sunt convinsă pănâ în măduva oaselor că adevărata dorinţă răzbate adesea din câte o vorbă care, aparent, o ia razna. ªi chiar dacă nu reuşiţi a desluşi acum ceea ce am vrut să spun, va veni totuşi o zi în care veţi înţelege. Numai să nu fie prea târziu şi aveţi de dat explicaţii puilor.

Nu mai ştiu cine zicea şi nici cum zicea mai exact, dar suna cam aşa: nefericirea coboară pe linie maternă.