Mama ma maltrateaza

incearca sa te muti o perioada la tatal tau, chiar dc nu te intelegi perfect cu el, si sa vezi daca exista vreo diferenta pentru ca sunatul la protectia copilului nu cred ca este o solutie de viitor pentru tine, mai asteapta cativa ani sa termini macar liceul, mai lucreaza part time in vacante, si asteapta sa faci ceva cu viata ta dpdv al studiilor, daca iti da cu sucitoarea peste fund sau chestii din astea hai ca fiecare a primit putina bataie, dar dc situatia se inrautateste poate fi reclamata pentru loviri sau alte violente sau vatamare corporala ma gandesc, oricum discuta si cu tatal tau toate aceste aspecte si discuta si cu ea din nou si din nou pana intelege ca nu asa se rezolva stresul si nervii ei lovind copilul sau spunandu-i cuvinte grele, dar exista posibilitatea fiind adolescent ca tot ceea ce relatezi tu sa fie si un pic exagerat, astfel incat poate ar trebui sa fi si tu mai intelegator cu ea, si nu patesti nimik daca faci putina mancare incat sa nu mori de foame ca desi iti este mama nu este obligata sa iti faca toata ziua mancare fiindca nu mai esti copil care nu isi poate lua sau face, poate nici ea nu mananca, poate nu are bani, daca te lipseste in mod intentionat de mancare atunci da nu este ok, legat cu plecarea la baschet, are dreptate, orice parinte vrea sa stie unde este copilul sau, chiar daca ti se pare control din partea sa este doar ingrijorare, ca la cate se intampla in ziua de azi parintii mereu au cea mai bogata imaginatie, iar la computer chiar nu e sanatos sa stai toata ziua, gandeste-te ca e timp de recreere, mai pune mana pe o carte si citeste ca sunt multe carti bune si sunt sigura ca o sa iti gasesti genul care iti va placea, cultivarea scolara si proprie este solutia ta, sa devi mai destept si sa iti asumi responsabilitatile vietii, sa fi pregatit de ceea ce iti ofera viata si sa te adaptezi consider ca sunt solutiile pentru viitor adulti de maine, e parerea personala nu trebuie necesar sa mi-o impartasesti, si tot ce ti-am zis a fost din perspectiva mea din adolescenta fiindca nu am iesit de multi ani din ea, si ceea ce am zis de parinti sa nu o iei ca o morala fiindca nu e, si ai mei mi-au interzis destule si mi-au zis destule, dar orice ar zice si ar face parintii, trebuiesc iubiti si eventual sa invatam din greselile lor incat sa nu le repetam cu propri copii.

Ma minunez sincer cum a disparut obiectivitatea oamenilor maturi. Observ cum majoritatea raspund aici in functie de ceea ce au trait in copilarie, unii crezandu-se detectivi criminalisti analizand abilitatile de scriere si facand observatii "pertinente" punand deja verdictul ba ca mama e nevinovata ba ca nevinovat e copilul... Oameni buni, copilul a cerut cum a stiut el mai bine ajutor si doar cateva comentarii s-au rezumat la acest lucru.

Lasati copilul sa apeleze la institutiile competente si probabil ca dupa ce acestea vor face cercetarile necesare vor gasi o solutie si toti vor trai fericiti.

[editat]

O disertatie pe care sa o citesti pana o intelegi.
Omul se naste dependent (de mama, tata etc.) la varsta adolescentei isi doreste sa fie independent (le stie pe toate, este desteptul pamantului, neintesesul familiei, buricul pamantului, frumos, destept etc.). Forma adecvata este starea de interdependenta - tu ai nevoie de mama si EA are nevoie de tine (indiferent de disputele verbale sau vorbe spuse cu multa usurinta). EA te vrea un copil responsabil si respectos fata de EA, iar tu trebuie sa o faci sa se simta mandra de tine. Schimbarea mentalitatilor se face greu dar se face. Roag-o sa stati de vorba 5 ore, roag-o sa iti spuna tot ce o nemultumeste raportat la tine si cere-i sa iti spuna cum vrea EA sa fi. Incearca sa ii respecti dorintele ei si dupa ce iti refaci relatia poti sa ii spui si TU ce vrei de la ea. Nu uita ca libertatea pe care tu ti-o doresti o doreste si EA pentru tine, dar nu va accepta libertinajul pe care tu ti-l doresti. Si tu si mama ta aveti nevoie si cautati afectivitate. Cred ca EA are mai multa nevoie ca tine si daca ar primi-o din partea ta iti va overi de 100 de ori mai multa inapoi.
O viata frumoasa de familie are nevoie de cel putin 3 persoane - atunci cand numarul este mai mic, cei doi trebuie sa faca eforturi uimitoare sa compenseze lipsa unuia.
Rabdare, efort, implicare, intelegere si scoateti din mentalitate atitudinea criticista. O confuzi cu critica. Mama ta face greseli pe care tot ea le plateste. Tu daca gresesti va plati tot ea asa ca... Cred ca tatal tau este mai bun de criticat decat mama ta. Dar vezi... el nu iti ofera protectie si supraveghere, ti-a oferit smartphonul pe care tu il pretuiesti mai mult decat respectul pentru mama ta.
Ti-am scris cu multa seriozitate si cu gandul ca vei intelege mesajul meu. Iti doresc multa minte si o atitudine de colaborare. Si oamenii inteligenti pot face prostii!! Fi si rational!

Adolescentul respectiv, așa cum el se proclamă, are ceva inteligență, dar în același timp are și unele frustrări și nu m-ar mira să denatureze realitatea. Încă nu este suficient dezvoltat simțul balansului subiectiv-obiectiv; de fapt acum, la această vârstă începe să se formeze.
Știți și dumneavoastră cât de dificili pot fi copiii uneori, cât de ușor pot fi manipulați de adulți, mai ales când părintele plecat dorește să se răzbune în mod indirect pe celălalt. În mintea lui, copilul îl adoră pe tată că i-a luat „smartphonul” iar mama este o „rea” pentru că are pretenția de a fi respectată și să-i fie recunoscută munca depusă la servici și acasă ș.a.m.d.

Pe mine mai tare ma uimește mai mult răspunsurile date pana acum de utilizatori decât de situația băiatului. Chiar nimeni nu ia in calcul ca situația expusa de el e una reala? Adevărat e ca pana nu afli și părerea celeilalte părți sau pana nu se fac investigații amănunțite nu se poate știi sigur dacă el spune 100% adevărul sau nu, dar de aici și pana la a pune sentința "tu ești cel vinovat" e departe. Observ ca multa lume, in ciuda experienței de viata și a celei profesionale, nu sunt perfect lămuriți de răutatea lumii și duritatea vieții in unele cazuri. O fi in multe cazuri totul roz și frumos, dar sunt și excepții, destul de multe. Eu vorbesc atât din propria mea experiență cât și a soției mele. Exista oameni care pentru binele lor, ar calca in picioare pe oricine, pentru 10 lei și-ar vinde pentru organe și proprii copii. Eu la 15 ani eram capabil sa iau decizii mult mai bune decât propria mea mama. Tot ce a făcut ea pana la 50 de ani cât are acum a făcut mergând după deviza: totul pentru binele meu propriu, pe restul sa ii ia d...ul. O viata întreagă nu a răspândit in jurul ei decât cearta, scandal și ura, și nu a făcut nimic concret decât sa mănânce și sa doarmă. Si mereu ea a fost cea care acuza pe toata lumea. Si acum, la 26 de ani am ajuns sa ma lupt cu ea prin tribunale, ca nu au apucat sa divorțeze pana la decesul tatălui meu, pentru o casa și un teren la care ea nu a contribuit cu nimic, deși ea are casa ei proprie. Asta doar ca sa nu ma lase pe mine, soția mea și fratele meu sa avem o viata liniștită. Am zis ca ii lăsăm ei și a doua casa, dar sa ne lase măcar pe noi sa ne construim fiecare casa lui pe terenul din care are și ea un sfert, și drept răspuns ne-a zis ca noi o sa construim doar după ce moare ea, cât e ea in viata o sa aibă grija sa nu facem nimic. Si asa am ajuns sa cheltuiesc zeci de mii de lei prin instanta datorita "binevointei și grijei părintești". Sunt oameni de o perfidie fără margini, asa cum nici in filme nu ați văzut. Cei mai mulți totuși in lume se comporta exemplar, ai jura cât de buni și nemaipomeniți sunt, astfel încât nimeni, politie, psiholog sau instanta, nu i-ar acuza de ceva. Si totuși, cu cine vor și când vor, sunt dracul gol.
Totuși eu nu am trecut prin bătăi fizice sau foame cum trăiește băiatul in cazul de fata, pentru ca eu am avut norocul sa am un tata asa cum mulți și-ar dorii, dar am înghițit o copilărie și o adolescenta întreagă numai neadevăruri, certuri, scandaluri .... o stare de tensiune extrema permanenta. Asa ca eu îl înțeleg perfect, dacă cele expuse de el sunt adevărate, și ca sfat i-as recomanda sa caute cât mai mult sa devina independent (lucrul part-time prin diverse localuri, ca picol, ospătar, etc) și in nici un caz sa nu își neglijeze scoală. Eu in liceu pe jumătate m-am întreținut singur și facultatea am făcut-o 100% pe spinarea mea. Si nu pentru ca părintii mei nu aveau bani, aveau, dar erau mereu pe mana mamei mele (tatăl meu ii lăsa si salariul lui pentru a nu ne părăsii, el mereu a tras și indurat orice de dragul familiei), care într-o săptămână nu ii mai avea. Pe ce ii cheltuia numai ea știa. Si totuși după ce tatălui meu i s-a diminuat salariul tot ne-a părăsit, pentru ca nu mai era satisfăcută de câți bani ii dădea. Timp de 4 ani cât nu a venit nici măcar sa ne vadă, am avut o viata foarte liniștită, chiar ne părea rău ca nu a alungat-o mai devreme. Iar acum când a aflat ca legea ii da și ei un sfert din avere, noi cu mortul pe masa cum se spune, ea pe la cartea funciara sa se intereseze cât ii revine, apoi a revenit sa își ia drepturile, și se pare ca nu atât pentru valoarea averii, cât la a profita de pe urma noastră și de a ne calca in picioare.