Drept de vizita permanenta, neingradita pentru minor

raducuf a scris:

Sa-mi fie cu iertare, dar cum puteti sa credeti ca ceva invatat timp de o saptamana se duce pe apa sambetei, imediat, iar ce invata intr-o zi de weeekend ramane definitiv?

Pentru ca vad schimbari in comportament si adoptarea unor atitudini diferite fata de cele pe care i le promovez eu baiatului. Daca vine cu ceva mai bun decat il invat eu, sunt atenta si dezvolt comportamentul respectiv, atat la baiat, cat si la mine, pentru a-si putea raporta nivelul de dezvoltare in mod eficace. Dar daca eu il trimit in week-end cu libertatea de a vorbi deschis despre mediul lui de prieteni, de pilda, nu vreau sa se intoarca dupa o zi cu obiceiul de a-si ascunde discutiile pe care le are cu acestia. Sau de a vorbi pe ascuns la telefon, cu ei si nu numai...

raducuf a scris:

De ce credeti dumneavoastra ca un barbat divortat, tata la randul lui, nu poate da crestere si educatie buna unui copil??

Nu generalizez, vorbesc doar de cazul meu. Dar aveti si dumneavoastra dreptate. Probabil trebuie sa las lucrurile sa decurga in ritmul lor, pentru ca si fiul meu are capacitatea de a discerne intre ceea ce e bine si ce nu e. Ar trebui sa am mai multa incredere in fiul meu decat asteptari pozitive (care evident nu mai au sanse sa mai apara...) de la fostul sot.

raducuf a scris:

De ce credeti ca intotdeauna un copil trebuie sa-si insuseasca deprinderile mamei si nu si ale tatalui (ne referim clar la lucrurile normale, nu anomalii)??

Stimate domn, deprinderile stau la baza formarii caracterului, iar acest aspect ma preocupa, pentru ca e vorba de fiul meu. Nimeni nu este perfect, dar ma ingrijoreaza lejeritatea cu care fiul meu adopta anumite deprinderi mai putin bune. Mi se pare firesc ca fostul sot sa-si creeze o imagine de erou in fata fiului meu, dar sa fie un model demn de urmat. Insa baiatul ajunge, de pilda, sa neglijeze comunicarea deschisa, libera in favoarea unei selectii nefondate - ce ar trebui sa stiu eu despre el si ce nu, pentru ca asa a vazut ca procedeaza fostul sot... Si, sincer, nu am nici cel mai mic dram de bunavointa sa-i explic fostului sot, pe intelesul lui, ce ar trebui sa faca un t a t a. Nici eu nu m-am nascut mama, dar nu mi-am refuzat nici copilul si nici nu mi-am jelit responsabilitatea de parinte...


raducuf a scris:

Celebra sintagma \"..toti barbatii \"e\" porci...\" se pare ca a prins radacini in mentalitatea romanilor.
Inca o data scuze daca am deranjat, dar cand vezi atatea lucruri urate.....

Stimate domn, nu stiu daca toti \"e\" sau \"nu e\"... :))) Iar fostul sot nu e, altfel nici nu ma casatoream. Doar ca mi se pare un afront pe care mi-l adreseaza constant lejeritatea lui de a fi iresponsabil si ma agit pentru ca nu intelege ca respectul e o conditie esentiala in timpul vietii, nu numai in anumite situatii... Si vorbesc aici de respectul fata de copil, in primul rand. Cine are respect fata de propriul copil, inteelege sa aiba grija de ceea ce ii este bine acestuia sau nu e... Cred ca am prea multe asteptari pozitive din partea fostului.
Stiti,se poate scoate si apa din piatra seaca, dar cat timp mai e apa pe pamant, ma bucur de ea asa cum e, ca nu e degeaba :D...

Multumesc tuturor utilizatorilor pentru raspuns. Consider ca am primit confirmarea pe care o asteptam, iar in urma discutiilor mi-am dat seama care era adevaratul aspect ce trebuie modificat pentru ca lucrurile sa decurga pe fagasul lor normal. Succese deosebite!

Cred ca iresponsabilitatea fostului sot trebuie privita ca un compliment la adresa dv. Sunteti un parinte complet in ochii lui, asa incat nimic responsabil nu mai poate fi adus de catre el in acest trio al familiei. Asa incat el aduce numai jocul, fie el si sub forma unei aparente a contestarii autoritatii.

Pe de alta parte, fiul dv. e in prag de adolescenta si e foarte posibil ca parte din secretele lui sa fie propria pornire si nu indusa de tata. E adolescent, va contesta autoritatea. E normal.

De la 12 ani, educarea are un rol de consolidare, de-acum copilul se definitiveaza singur pe bazele puse de parinti pana in acest moment.
Cred ca ati desprins cele mai bune idei.
Copil fericit!

mirebire a scris:

nu se intelege clar ce doriti
aveti un program de vizitare:

"respectiv de sambata (de dupa-amiaza) pana duminica (pana la amiaza) la domiciliul fostului sot."

Doriti sa-l micsorati? Sincer nu cred ca veti reusi pentru ca nu aveti motive temeinice. Sau poate aveti, dar nu ni le-ati impartasit.
Doriti sa-l mariti? Simpla hotarare care sa mentioneze ca tatal are dreptul sa isi vada copilul intr-un cadru mai extins nu inseamna ca isi va petrece mai mult timp cu el.

Doresc doar sa se fixeze programul.

Simpla hotarare care sa mentioneze ca tatal are dreptul sa isi vada copilul intr-un cadru mai extins nu inseamna ca isi va petrece mai mult timp cu el.

Aceasta am vazut. Cand se micsoreaza timpul lor, ma ingrijorez. Cu un program fix, nu mai apar neintelegeri. Fiecare isi gestioneaza timpul cum e mai bine pentru baiat, dar daca ajung sa imi asum din timpul cerut de fostul sot pentru ca nu mai are el disponibilitate, vreau sa stiu si in ce conditii fac acest lucru. Dar, in urma discutiilor aici, mi-am dat seama ca am tratat situatia ca si cum as sta in fata unei usi inchise si as avea impresia ca sunt in afara, cand de fapt sunt inauntru. Daca nu deschideam acest subiect nu aveam confirmarea certa ca, intr-adevar, e de asteptat ca fostul sot sa nu isi petreaca mai mult timp cu fiul meu...

Domnul respectiv a ramas in continuare tatal copilului si veti vedea in copil (pe masura ce va creste) din ce in ce mai multe insusiri ale tatalui de care ati divortat. Pentru ca este in sangele lui. Invatati sa faceti diferenta intre cei doi pentru ca altfel va veti trezi in razboi cu propriul copil pentru ca va aminteste de tatal lui.
Tatal este pentru totdeauna si va avea influenta asupra lui fie ca sunteti de acord, fie ca nu.

Ambii parinti trebuie sa procedeze cum este mai bine pentru copil. Tot ceea ce se intampla dupa un divort trebuie sa urmareasca interesul superior al copilului. Neglijenta nu este o scuza, ci o acuza. Orice influenta, din partea oricarui parinte, trebuie sa fie una benefica...

Se intoarce obraznic pentru ca este prins intre dvs si tatal lui si se apara fiind obraznic. Va contesta autoritatea pentru ca dvs si tatal lui nefiind impreuna el are de confruntat doua autoritati (care nu conlucreaza) si reactia fireasca este sa scoata din ambele parti ce este mai convenabil pentru el. (...)

Indepartarea tatalui nu-l va face pe copil mai cuminte.

Problema dvs pare mai degraba in sfera parentajului (ca sa folosesc un termen nou infiintat) decat in sfera legala.

La acest aspect nu m-am gandit. Ca se poate apara... Ceea ce inseamna ca tensiunea mea are la baza nevoia fiului meu de a se adapta la diferenta de autoritati... Am raspuns intr-un mesaj anterior, la acest topic, cum ca nu am nici cel mai mic dram de bunavointa sa finalizez un compromis intre mine si fostul sot referitor la diferentele in felul in care are loc educatia fiului meu si a formarii deprinderilor acestuia. Fiul meu, in general este cuminte, sunt mandra de el si de felul lui de a fi, doar ca are anumite iesiri obraznice, pe care - sunt de acord - nu indepartarea tatalui le rezolva, ci atentionarea asupra acestu aspect si preocuparea lui specifica.

Incercati sa discutati cu fiul dvs (fara sa plecati de la presupunerea ca este obraznic) si sa-i explicati acele lucruri care sunt esentiale pentru dvs. Avem cu totii niste principii de la care nu vrem sa ne indepartam, pentru toate celelalte lucruri exista loc de negociere.

Trebuie sa aplic "Regulile casei", ceea ce nu-mi place deloc. Urmaresc sa formez deprinderi, nu sa le transform in conditii...


Solutia pe care o intrevad este una simpla atunci cand unul trage dintr-o parte si celalalt din cealalta; e normal sa existe dezechilibru... De ce sa ma mai ingrijorez ca fostul sot gandeste si actioneaza diferit de mine? Deprinderile corecte ale fiului meu pornesc de la principii si valori universal valabile si acceptate, nu impuse , create sau imaginate de mine sau de fostul sot. Felul in care baiatul asimileaza cat mai multe dintre aceste valori si principii care stau la baza oricarei dezvoltari armonioase si firesti trebuie sa ma preocupe. La urma urmei, sa fim seriosi, deciziile corecte stau la baza actiunilor corecte....

Multumesc!

AVLIL a scris:

Cred ca iresponsabilitatea fostului sot trebuie privita ca un compliment la adresa dv. Sunteti un parinte complet in ochii lui, asa incat nimic responsabil nu mai poate fi adus de catre el in acest trio al familiei. Asa incat el aduce numai jocul, fie el si sub forma unei aparente a contestarii autoritatii.

Il consider un afront, nu un compliment. Si ma intristeaza cumplit. De aici si vehementa cu care argumentez astfel de situatii... Insa, orice problema are o solutie. Nu are sens sa ma inchid in dezamagire si frustrare, cand pot sa ma bucur impreuna cu fiul meu de tot ce e mai bun de la viata, fara sa-l mai pun inn situatia de a oscila intre autoritati; cred ca marea mea greseala a fost sa nu am incredere in baiat, in puterea lui de a alege ce e bun si ce nu pentru el...
Recent citisem un citat care spunea asa: "Don't tell God you have a big problem; tell your problem you have a big God." ... :)

AVLIL a scris:

Pe de alta parte, fiul dv. e in prag de adolescenta si e foarte posibil ca parte din secretele lui sa fie propria pornire si nu indusa de tata. E adolescent, va contesta autoritatea. E normal.

Este indusa de pornirile tatalui, pentru ca impreuna cu mine reuseste sa comunice cu anturajul sau lejer, neingradit, cu respectarea tonalitatii si modului de abordare a discutiilor, insa de fiecare data cand intervine tatal in sirul evenimentelor, totul se schimba... Fiul meu are potential, ca orice copil. Si ca orice copil este usor influentabil. Cred ca trecerea d ela o influenta la lat trebuie sa se faca cat mai benefic pentru el, iar aici intervin eu...

A fi diferit nu inseamna a fi neaparat si rau. Dar daca diferentele conduc la rezultate negative, ambii parinti trebuie sa se schimbe. Credeam ca a avea grija de fiul meu insemna, printre altele, sa sustin si abordarea unor schimbari. Mi-am dat seama ca nu neaparat. Unii oameni nu se mai schimba. Si mie, de altfel, mi-e greu sa fac aceasta. In final, oricum, diferentele trebuie sa vizeze interesul superior la copilului si ocrotirea drepturilor si libertatilor sale. Iar daca nu se intampla asa, ci contrariul, acesta din urma se va constitui in dovezile prin care decad drepturile parintesti. Si de aici, Instanta hotaraste.

Multumesc!

Pana la urma problema dumneavoastra se rezuma la faptul ca sotul dumneavoastra nu foloseste aceleasi metode de educatie si petrecere a timpului, cu propriul fiu, dupa modelele impuse de dumneavoastra? Pai tocmai incompatibilitatile dintre dumneavoastra si dumnealui au dus la divort. Fiecare dintre noi putem trage concluzii in legatura cu o stare de fapt doar atunci cand o traim. Ori baiatul, care deja e adolescent, "stie" ce inseamna a sta numai cu mama si a sta numai cu tatal. Are capacitatea de a face diferente, de a discerne.
Pot totusi sa va rog ceva? Spuneti-ne concret care-s deficientele in educatia si comportamentul fostului sot versus valorile si principiile cultivate de dumneacoastra (exemple concrete).
Va multumesc!!!