Scopul în care a fost instituit termenul (cu sancţiunea aferentă) este acela de a sancţiona atitudinea pasivă a părţii, neglijenţa acestuia, care ar putea conduce la amînări nejustificate ale procesului. Or, dacă necomunicarea adresei martorului în scopul citării acestuia va fi suplinită de aducerea martorului la termenul pentru care s-a încuviinţat audierea, nimic nu ar putea îndreptăţi instanţa să decadă partea din dreptul de probă.
Ar fi o sancţiune nemeritată şi nejustificată.
stancescua a scris:
Nu-i corect sa-i admita proba. Intimatul intentioneaza sa aduca un martor mincinos.
Discutăm despre procedură. Martorul e martor, şi este cinstit pînă la proba contrară. Întrebările, capcană sau nu, sunt la îndemîna părţilor/avocaţilor chiar (şi mai ales) în situaţii limită. Spontaneitatea face diferenţa, nu pregătirea unor întrebări pentru situaţii ipotetice.