Buna ziua,
Cred ca s-a spus tot ce era de spus. Daca posesorul sau posesoarea pozelor vrea, are metode sa le arate parintilor si cui mai are chef fara sa pateasca nimic. Tanara domnisoara alege varianta razboinica desi i s-a spus clar ca mai multe muste strangi cu o lingura de miere decat cu un butoi de otet. Ma rog, alegerea ei. Oricum ar da-o si indiferent cum ar proceda, nu va putea fi sigura niciodata ca o alta persoana de pe planeta asta nu detine acele poze si ca nu le va folosi deloc.
Situatia in care acele poze ar aparea pe o pagina de Internet iar doamna nu ar face decat sa spuna "vedeti ca pe pagina cutare sunt niste poze cu fata dvs." nu constituie nici amenintare, nici santaj, nici imixtiune in intimitatea nimanui. Iar aceasta situatie este cea mai safe, daca pot sa ma exprim asa: cumpar o cartela sim cu acces la Internet, iau un telefon de la tigani, am incarcat pozele pe Internet si am aruncat si cartela si telefonul. Din nou prinde orbul, scoate-i ochii.
Nu inteleg de ce multa lume sa incapataneaza (inclusiv tanara domnisoara) sa spuna ca exista solutie 100% sigura pt ca acele poze sa devina istorie cabd e clar ca nu exista.
Iar indemnurile acestea cu "hai la judecator" pentru tot felul de situatii de astea... copilaresti, mi se pare lipsa de maturitate! Pai cu asta umplem noi agenda magistratilor? Cu poze deocheate ale unei fete care nu si-a dat seama ce face? Pe bune acum... De aia ajungi sa capeti termen la un dosar serios si dupa un an de zile, pentru ca se gasesc tot felul de binevoitori care pur si simplu fac spam sistemului cu tot felul de tampenii!
A facut poze? Asa si? Bravo ei, inseamna ca are ce arata! iar doamna respectiva este invidioasa! :P Nu vrea sa afle parintii? Ghinion, o sa afle! O sa afle si prietenii si martienii si locuitorii din alta galaxie! Si? Daca are prieteni buni, acestia vor ramane langa ea si dupa acest moment. Daca nu-i are, cu atat mai bine, afla cam cat valoreaza prietenia lor.
Off the record, parerea mea este ca domnisoara sufera mai mult nu din cauza pozelor ci a faptului ca prietenul nu se implica si nu este langa ea cu trup si suflet 100%. Chestia cu "imaginea prietenului" ascunde multa tristete. Eu asa cred. In mod normal el ar fi trebuit sa rezolve situatia, sa ceara sfaturi si asa mai departe. Sa-ti lasi prietena sa se expuna cerand sfaturi in public denota... ceva. Eu o sfatuiesc pe tanara domnisoara sa-si revizuiasca prioritatile. Nu pozele sunt marea ei problema ci "prietenul" care a facut un pas inapoi.
Ii rog pe cei care nu sunt de acord cu parerile mele sa retina faptul ca cine nu e de acord cu mine nu e dusmanul meu ci un partener de dialog civilizat. Daca e capabil.
Completare:
Vad ca se vehiculeaza pe aici tot felul de solutii care mai de care mai ilegale. :) S-o "corupa" pe fata doamnei? Adica sa bage in galeata o persoana nevinovata! Ok! =D>
Sa-i puna un virus in calculator adica sa aducem in discutie criminalitatea informatica! Ok! =D>
N-avem santaj, n-avem amenintare, asa ca daca tot nu sunt probleme, hai sa ni le cream singuri! :thumbup:
Cu scuzele de rigoare si sper cu acceptul moderatorilor, voi cita o chestie gasita pe un alt forum (nu-i spun numele deoarece nu stiu daca am voie):
"Infracţiunea de ameninţare, prevăzută la art.193 Cod Penal, constă în "fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau cu fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze".
Contravenţia prevazută de art. 3 pct. 1 din Legea 61/91 republicată, privind sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii si liniştii publice, constă în "săvârşirea în public de ... ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau a bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi linistea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea, onoarea acestora sau instituţiilor publice".
Analizand cele două texte se constată faptul că în ambele avem o acţiune de ameninţare. În cazul infracţiunii, ameninţarea este cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare, iar în cazul contravenţiei ameninţarea este cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau a bunurilor.
În practica judiciară s-a reţinut contravenţia prev. de art. 3 pct. 1 din Legea 61/91 R, acţiunea de a aduce injurii şi de a ameninţa cu violenţă partea vătămată. Constituie infracţiunea de ameninţare, conform unei soluţii a instanţei supreme dacă inculpatul a ameninţat victima cu cuţitul, fără să fi făcut nicio mişcare prin care să pună în executare intenţia sa de a o ucide. În acest caz inculpatul va raspunde numai pentru infracţiunea de ameninţare deoarece agentul, chiar dacă ar fi luat rezoluţia de a omorî victima, prin simpla arătare a instumentului cu care urma să comită fapta nu a făcut decât să-i comunice victimei hotărârea luată, fără să treacă efectiv la executarea acţiunii pe care a hotărât să o comita.
Consideram că tipul de ameninţare nu face diferenţe între cele doua fapte antisociale. În ambele cazuri subiectul se poate adresa unor persoane ameninţându-le că le va bate, lovi, supune la rele tratamente, că le omoară, că le distruge casa, autoturismul sau alte bunuri, că le da foc, că le omoară (otrăveşte) aninalele sau pasările etc.
Ceea ce diferenţiază este rezultatul ameninţării. Dacă în cazul infracţiunii acţiunea de ameninţare este de natură să alarmeze victima, să-i producă o temere serioasă, în cazul contravenţiei ameninţarea trebuie să fie de natură să tulbure ordinea şi linistea publică, să producă indignarea cetăţenilor sau să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice. Între cele două fapte ilicite se constată o diferenţă exclusiv cantitativă sub aspectul intensităţii pericolului social pe care îl prezintă. Este indubitabil faptul că infracţiunea prezintă un grad mai mare de pericol social decât contravenţia .
"Ordinea publică" reprezintă o stare de legalitate, de echilibru şi de pace socială prin care se asigură liniştea publică, siguranţă persoanei şi a bunurilor.
Prin "linişte publică" trebuie să întelegem climatul obişnuit, permanent, de înţelegere, convieţuire paşnică, securitate personală, în care se desfăşoară viaţa în societate. Liniştea publică este tulburată atunci când acest climat este înlăturat şi înlocuit printr-o stare de agitaţie generală, în care sentimentul de securitate personală este afectat de teama şi nelinişte, în care întelegerea şi convieţuirea socială sunt înlocuite prin stări de conflict, în care atmosfera sănătoasă ce trebuie să caracterizeze viaţa în societate este viciată.
Legea asigură persoanei, alături de celelalte atribute fundamentale şi pe cel al demnităţii sub aspectul stimei, consideraţiei şi respectului de care trebuie să se bucure persoana în societate.
O altă diferenţă între cele două fapte antisociale o reprezintă locul comiterii acestora. Dacă în cazul infracţiunii nu există cerinţe speciale, în cazul contravenţiei aceasta trebuie să se săvârşească în public.
Fapta se consideră săvârşită "în public" atunci când a fost comisă :
- într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;
- în orice alt loc accesibil publicului , dacă sunt de faţă doua sau mai multe persoane;
- în loc accesibil publicului, cu intenţia însa ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs fată de două sau mai multe persoane;
- într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
- prin orice mijloc cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunostiinţa publicului;
În practica judiciară s-a decis ca fiind săvârşite în locuri publice, indiferent de numarul persoanelor aflate în aceste locuri, fapta comisă în faţa unui cămin cultural, pe strada sau în bar. Dacă fapta se comite la o nuntă unde participă şi alte persoane decât rudele apropiate, ea va fi considerată săvârşita în public, deoarece în acest caz nunta nu mai este o reuniune de familie. De asemenea nici fapta săvârşită în scara unui bloc nu este considerată săvârşită în public dacă nu erau de fată cel putin doua persoane, indiferent dacă uşa de acces este sau nu prevazută cu interfon.
În ceea ce priveşte sistemul sancţionator, contravenţia este sancţionată cu amendă de la 200 la 1000 lei iar infracţiunea cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă."
Acum cred ca s-a lamurit toata lumea ca "o sa arat pozele parintilor tai" nu este infractiune ci contraventie. In cel mai rau caz, doamna risca o amenda maxima de 1.000 de lei iar tanara domnisoara are viata distrusa in ceea ce priveste relatia cu parintii, banii de facultate, grupul de prieteni. Iar daca doamna ii spune doar mamei sau doar tatalui domnisoarei, in scara blocului, asa cum era mentionat, se cheama ca fapta nu este savarsita in public. Deci plateste o amenda mai mica.
Inainte sa aveti atitudini sau sa dati sfaturi razboinice, nu strica putina gandire la rece. Chiar daca e cald afara. ;)
avocatnet.ro explicăm legislația
SebastianB, utilizator
Pop Paul