Anulare adoptie

As vrea sa expun pe scurt situatia parintilor mei care au adoptat un copil in urma cu 12 ani. Faptul s-a petrecut in conditiile in care copilul (pe atunci avea 2 ani) se afla in plasament la o ruda de-a parintilor mei. Fiindca s-au atasat de baietel care dupa parerea lor nu era suficient de bine ingrijit la asistenta maternala (existau probleme legate de comportament indecent al copiilor naturali majori ai acesteia in prezenta copilului dar si neglijarea nevoilor fizice ale acestuia) au hotarat de comun acord sa-l adopte, pe atunci aveau 55, respectiv 54 de ani.
Fiind destul de varstnici si mult prea toleranti cu el, nu au reusit sa-i tina in frau tendintele rebele, asa ca acum, la aproape 14 ani, copilul este dupa parerea mea pe drumul catre delicventa ( absenteism scolar, situatie de corijenta la 5 obiecte, consum tabagic, asocieri nepotrivite, lipseste de acasa pana la ore tarzii etc.) iar parintii mei sunt depasiti de situatie in toate sensurile.
Parintii naturali ai copilului sunt alcoolici, decazuti din drepturile parintesti, au avut 5 copii care au fost preluati de institutiile statului, totusi ultimul lor copil (al 6-lea) a ramas la ei. Locuiesc in conditii extrem de modeste (locuinta la tara, un fel de sopron fara curent electric ori sursa proprie de apa).
Sigur ca s-au incercat multe variante de a-l responsabiliza (inclusiv consiliere psihologica), parintii mei avand speranta ca el s-ar putea reabilita, insa eu vad progresul lucrurilor intr-o cu totul alta directie.

As vrea sa stiu in ce mod s-ar putea proteja parintii mei de el, in cazul in care devine violent fata de ei (sau cum s-ar putea preveni asa ceva). Legea adoptiei pare facuta doar in interesul adoptatului, am citit undeva totusi ca adoptatul are atat drepturile dar si indatoririle pe care si copiii naturali le au fata de parintii lor. Ce-ar insemna asta? In ce sens se aplica la minori?
Cine ii apara pe adoptatori de adoptat daca situatia o cere?

Am citit in lege ca anularea adoptiei sau desfacerea ei sunt posibile doar daca sunt in interesul copilului si e evident ca in cazul nostru, nu ar fi asa.

Ar fi posibila o repunere in drepturi a parintilor lui naturali (ma gandesc ca din moment ce le-au lasat ultimul copil, s-or mai fi potolit si ei) cu intoarcerea copilului la ei daca si el este de acord? Parintii mei ar fi dispusi sa-i construiasca la parintii lui o locuinta decenta si sa-l ajute financiar pana pe la 20 de ani, cand ar fi apt sa munceasca singur.

Dupa toate modificarile aduse legii adoptiei, ramane valabil ca parintii au datoria sa-l intretina pe adoptat pana la 18 ani, iar in cazul ca urmeaza studii superioare, pana la terminarea acestora?

Este posibila dezmostenirea lui? Sau s-ar considera un fel de abandon?
Ar putea parintii mei sa ne ofere mie si sorei mele prin act de vanzare-cumparare proprietatile lor sau are si el un drept absolut la acestea?

Are varsta de 14 ani pe care urmeaza sa o implineasca in iunie vreun rol, schimba ceva?

Va multumesc anticipat pt. eventualele lamuriri si solutii.