Pe marginea prapastiei- probleme cu copilul minor

Nu pot sa dau sfaturi legale pe aceasta tema, dar pot sa va dau cateva sfaturi parintesti, avand un copil cu aceeasi varsta.
Se pare ca in jurul varstei de 13-14 ani apar schimbari in comportamentul copiilor, chiar si al celor din familii nedestramate. Suntem o familie normala, fara probleme materiale, fara certuri, iar copilul cu rezultate foarte bune la scoala. Cu toate acestea, copilul nu este dispus sa ne mai asculte, sa mai discute cu noi cum o facea pana acum, sa ne spuna de toate bucuriile si nefericirile lui, este vesnic nemultumit. La scoala sunt probleme intre colegi, grupul bun, grupul rau si satelitii aferenti. Isi fac sicane intre ei, deranjeaza profesorii, isi vorbesc urat, se tradeaza, se mint unii pe altii, mint unii despre altii.
Din fericire suntem in grupul de copii buni, dar si asa sufera din cauza celorlalti, iar asta le afecteaza starea de spirit. A mai intervenit si pubertatea cu neplacerile, schimbarile si intrebarile ei fara raspuns.
Ca parinte responsabil, am incercat sa aflu din experienta altor parinti ai caror copii sunt mai mari, daca au intampinat astfel de probleme si am aflat ca da, ca lucrurile se cam repeta, cu mici diferente. Dar fiecare a depasit momentul acesta.
Copilul trebuie supravegheat mai atent, dar trebuie si inteles. E mai greu cand parintele responsabil nu este langa el. Copilul se bucura ca este nesupravegheat si ca nu exista o uniune intre mama si tata. Cand te cearta 2 guri sau te pedepsesc 2 parinti e mai greu sa scapi decat cand esti langa un parinte caruia nu-i pasa. Pe langa asta se suprapune si nefericirea copilului cu parintii divortati, este o trauma care o traiesti toata viata, chiar si cand nu mai esti in casa parinteasca. Iar dragostea concubinului nu se compara cu dragostea tatalui.
Incercati sa-i castigati increderea, sa fiti langa el indiferent de situatie, sa il sfatuiti fara sa-l exasperati si sa obtineti macar programul de vizita, daca nu si tutela.
Mult succes si nervii de otel!

Buna ziua ! Sincer, imi fac fel si fel de planuri de actiune..! am contactat pers. abilitate , care m.au sfatuit sa merg la un executor ,si sa pun in fapt hotararea judecatoreasca si anume, sa iau copilul cu mine, atunci cand am dreptul , chiar daca el nu e de acord... dar cu un an in urma , cand acest refuz , din partea lui l.am primit in biroul sefului de politie .. politistul, dealtfel un om cu familie, m.a sfatuit sa nu mai fortez nota.. si sa las lucrurile asa cum sunt in speranta ca totul se va schimba de la sine ..!apoi dupa cateva luni in care nu l.am mai cautat sa il iau la mine, dar vorbind cu copilul doar la tel a binevoit si mi.a mai facut o vizita ! totul a decurs normal (plimbari ,discutii, sfaturi etc) la plecarea de la mine si.a atribuit ceva ce nu era al lui.. si de aici un intreg sir de discutii , care au dus iar la o inrautatire a relatiei ! dupa alte luni in care nu m.a mai vizitat , reusesc sa il iau iarasi ..! acum eram in relatii bune dar ce s.a intamplat nu pot sa stiu..! e ceva ce nu miroase a bine si as vrea sa actionez dar.............. nu gasesc calea..! ideia de a avea nervi de otel ,cred ca e o arma buna .. dar mai trebuie si actionat cumva ! despre tutela ... ce sa spun........! am un dosar de mostenire la instanta pe care l.am introdus in ianuarie anul acesta, iar primul termen il am in decembrie 2013 asa ca .. sigur face copilul18 ani pana justitia imi va da castig de cauza.! va multumesc !

Copilul nu pare sa aiba un istoric de comportamente deplasate, reactioneaza chiar normal!
Bravo lui ca a luat ceva din casa dv., pacat ca nu ati dat o importanta mai mare. Poate a vrut sa-si aminteasca de dv., poate sa atraga atentia, poate sa tina casa aceea mai aproape de el...
Inteleg Ca nu-i prima perioada in care copilul incearca sa va atraga atentia parintilor. Poate merge incheiat un parteneriat cu copilul, sa ajungeti la o intelegere.
Sanse in instanta ati fi avut daca ati fi fost mai interesat in trecut; cu vizite anuale, nu prea cred ca sunt sanse sa il luati la dv., caci instantele se uita la cine cat a ingrijit copilul, cine il cunoaste mai bine etc.

Ati incercat o consiliere la Autoritatea tutelara?