Depinde cat timp a trecut de la termenul de incheiere a contractului de vanzare, asa cum era el prevazut in promisiune.
Cumparatorul are dreptate, pentru el acea promisiune nu avea niciun efect.
Publicitatea actelor de gen se face in alt mod.
Cat priveste cauza, mie nu imi pare ca lipseste... Mie imi pare ca exista, cu exceptia faptului ca acel contract nu avea stabilita o suma de bani drept pret.
Or, ne spune doamna nu ca nu era stabilit pretul, ci ca nu s-a platit. ASta nu e cauza lipsa, deci nu atrage nuliatea absoluta.
Dar se poate cere rezolutiunea actului pe neplata pretului, corect, motivand ca pretul nu e serios. Insa asta de catre vanzator, nu vad unde e interesul doamnei sa ceara asa ceva...
Ideea aia cu fraudarea drepturilor mai e posibila, insa numai cu o colaborare clara a vanzatorului pe care va trebui sa-l acuze ca si pe cumparator. Foarte bun teoretic, practic insa... depinde de prea multi factori externi.
Intentia de fraudare trebuie sa fie demonstrata ca fiind a vanzatorului si nu a cumparatorului, aici putandu-se juca putin si cu acea cauza a contractului (motivand o cauza ilicita, motiv de nulitate absoluta), dar trebuie demonstrat.
Trebuie demonstrat ca vanzatorul a vrut sa o insele, ca a incheiat actul ulterior ca sa nu-i mai vanda imobilul, asta fiind cauza actului.
Dar cumparatorul se poate apara atunci cu buna-credinta care poate fi sfaramata prin demonstrarea ca acesta stia ca bunul era promis... dar cum sa demonstreze asta?
Asa incat, as merge cu sanse mai mari (in functie de timpul scurs) pe ce a spus Brom: avans, daune...
Caci altfel, se poate a alerge dupa un iepure mai gras si sa ramana cu nimic.
Apoi, daca trece in subsidiar plata pretentiilor, ar avea sanse mai mari ca instanta sa gaseasca motiv sa se spele pe maini de toate incurcaturile... Daca nu le trece, ar putea expira cei 3 ani pana la terminarea judecatii...
Nu stiu, trebuie motivari in drept si in fapt foarte concrete, ample, cu dovezi clare care sa conduca instanta spre desfiintarea actului ala... Dificil.