Problema de interpretare

Copilul nu e atat de mic incat sa nu puteti petrece singur cu el 3 ore, atacati hotararea. Pe aceeasi cale cereti daca vreti ori de mai multe ori pe luna , ori daca ramane stabilit sa fie de doua ori pe luna, sa fie stabilit mai precis ex in prima si in a treia saptamana ( week-end) sau al doilea si al patrulea sau cum vreti.

[editat citat]

OK. gerberga are dreptate in sensul ca exista mai mult decat am aratat aici. Motivarea a spus ca varsta copilului este frageda, dar mai spune ca sunt un necunoscut pentru baiatul fiindca nu l-am vazut pentru mult timp (de cand avea cinci luni). Cu orice alta mama, as intelege aceasta hotarare si as spune ca este foarte firesc.

Totusi, sunt dovezi in fisier care arat ca eu am incercat cu toata puterea mea sa ma ocup cu baiatul si mama a prezentat un comportament ostil si necivilizat. Chiar si motivarea spune asta.

Ceea ce ma mira este ca trebuie sa am prezenta o persoana care m-a lasat cu doar un singur picior care inca functioneaza (eu am fost foarte prost sa nu raportez asta, de teama ca iese scandal si sunt dat afara din casa, ca nu aveam alta parte in care sa ma duc; situatia fiind foarte complicata).

Presupun ca as avea castig de cauza, cu toate ca copilul este mic si nu prea ma cunoaste? Se poate modifica hotararea in asa fel incat sa ramana mama prezenta pentru macar primele 3-4 luni, si pe urma sa nu mai fie necesara, nu? Eu greu as inghiti ce mi-a facut ea, dar am iertat-o de mult in speranta ca va ingropa sentimente ostile catre mine. Mi se pare firesc sa ma gandesc la baiatul si sa pun deoparte orice sentimente pe care le am impotriva sa, si am fost pregatit emotional sa incerc sa colaborez cu ea. Dar, in toate demersurile, se vede ca mama copilului nu este pregatita sa colaboreze, si nu vrea o relatie normala intre tatal si copil.

Eu am avut o astfel de situatie, de aceea am si banuit ca relatia este oarecum rupta si copilul nu va cunoaste.

Instanta in speta mea a dispus ca in primele 3 luni sa il viziteze la domiciliu in prezenta mamei, in alte 3 luni sa iasa impreuna in parc si apoi vizitele sa fie doar intre tata si copil.

Stiti mai bine situatia si ceea ce a retinut instanta, plus ce exista la dosar, astfel ca - din nou - v-as sfatui sa atacati sentinta, sa luptati pt dreptul dvs de tata si al copilului de a avea o relatie cat mai apropiata cu dvs.

[editat citat]

Asa chiar as fi vrut sa fie hotararea. Nu ma deranjeaza prezenta mamei, deoarece chiar i-am spus ei ca sunt dispus sa fiu tocmai un bun prieten cu ea daca ar dori o colaborare apropiata. Sunt pregatit sa las tot trecutul unde trebuie sa fie - in trecut - si sa-i acord respect ca si mama copilului. Dar motivul pe care cred ca ar fi mai bine sa trec timp singur cu copilul este ca iertare nu inseamna ca i s-a schimbat natura.

As ataca decizia, dar mi-e teama sa ies si mai in dezavantaj (si, in consecinta, sa iasa copilul in dezavantaj) dupa aia. Am fost avertizat ca s-ar putea sa se restrictioneze si mai departe programul de vizita (am crezut ca mai rau de atat nu se poate). Eu in primul rand vreau sa vad copilul nu doar pentru a zice vezi Doamne ca sunt un tatic bun. Vreau sa asigur ca este inca intr-o bucata, sanatos, si n-are problemele (Doamne fereste!) pe care le-am avut eu cand am trait cu mama sa. Trebuie sa aiba baiatul asta un loc pasnic, fara urlaturi, fara scandaluri, unde poate vorbi orice vrea cu cineva cu care are incredere, si sa poata conta pe cineva sa-i ofere bucurie si distractie cum au toti copilasi cu parinti iubareti.

Programul dvs de vizita se va restrictiona doar daca fosta sote declara apel, altfel instanta nu dispune din oficiu. Si binenteles daca exista probe la dosar ca este indicat acest lucru....