@Mihaela Forogau, Avocat
Mulțumesc frumos pentru răspuns. De răspunsul ăsta îmi era frică!
Mă gândeam (aveam speranțe deșarte) că legislația a mai lăsat totuși vre-o portiță și în favoarea proprietarului de drept, adică a celui căruia i-au fost preluate imobilele in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.
Dacă nu se mai poate face nimic, inseamnă că imobilele vor rămâne în continuare în proprietatea Statului Român (și vor trece, mai mult ca sigur, într-un timp f. scurt în proprietatea unor mahări locali, cum ar fi de ex. chiar primarul localității - nu de alta, dar am mai fost spectator la foarte multe filme de acest gen!).
Speram în posibilitatea vre-unei soluții cum ar fi cea menționată în materialul publicat pe site-ul propriu de C.S.M. (Consiliul Superior al Magistraturi). Vezi mai jos.
M-au vrăjit cuvintele din textul C.S.M.-ului: "ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE...mijloc de apărare în justiţie a dreptului de proprietate privată (art. 563 şi urm. N. C.civ.)...reprezintă acţiunea în justiţie aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deţine bunul respectiv, fără drept......acţiunea în revendicare este IMPRESCRIPTIBILÃ, adică poate fi introdusă oricând.....proba dreptului de proprietate: în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară."
Statul Român deţine bunul despre care discutăm fără drept fiindcă l-a preluat abuziv, prin naționalizare, în perioada regimului comunist în Romania, și se poate face evident proba dreptului de proprietate de către adevăratul proprietar cu extrasul de carte funciară.
Să înțeleg că vorbele care m-au vrăjit sunt doar VORBE GOALE ???
Ce-i drept, e drept. Până și C.S.M. se spală pe mâini ca Pilatus din Pont fiindcă menționează la finalul textului de mai jos: "Conţinutul acestui material nu constituie o interpretare oficială a Noului Cod civil şi nu epuizează toate aspectele privitoare la acest subiect".
Nici nu mă mir. Chestia asta-i place cel mai mult C.S.M-ului: ambiguitatea.
Halal Consiliu Superior al Ambiguităților.
"Noul Cod Civil pe înţelesul tuturor ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE"
- este un mijloc de apărare în justiţie a dreptului de proprietate privată (art. 563 şi urm. N. C.civ.) şi a dreptului de proprietate publică (art. 865 alin. 3 N.C.civ.)
- reprezintă acţiunea în justiţie aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deţine bunul respectiv, fără drept.
Particularităţi ale acţiunii în revendicare în Noul Cod civil
- când poate fi introdusă acţiunea în revendicare: acţiunea în revendicare este imprescriptibilă, adică poate fi introdusă oricând, indiferent dacă revendicarea priveşte un bun mobil sau un bun imobil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel (spre exemplu, potrivit art. 937 alin. 1 N.C.civ. bunul mobil pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului)
- cine poate introduce acţiunea în revendicare: titularul dreptului de proprietate. Ca element de noutate, spre deosebire de principiul unanimităţii consacrat de vechea reglementare, în cazul coproprietăţii (proprietăţii pe cote-părţi), în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare, fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală
- proba dreptului de proprietate: în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
Efectele admiterii acţiunii în revendicare
- obligaţiile pârâtului: pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri, evaluate în raport cu momentul restituirii, dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat; de asemenea, în aceleaşi condiţii, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora
- pârâtul posesor de rea-credinţă sau detentorul precar va fi obligat, la cererea reclamantului, şi la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar .
- obligaţiile de restituire a reclamantului: la cererea pârâtului, proprietarul poate fi obligat să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut, cheltuielile utile, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel, precum şi cheltuielile necesare pentru producerea şi culegerea fructelor sau a productelor
- proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptoare; posesorul are dreptul de a-şi însuşi lucrările efectuate cu aceste cheltuieli numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează.
- în situaţia în care cheltuielile necesare, utile sau voluptoare se concretizează într-o lucrare nouă, nu se poate cere restituirea acestora, în acest caz fiind incidente dispoziţiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale
- dreptul retenţie al pârâtului: pârâtul are un drept de retenţie asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea şi culegerea acestora, cu excepţia cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanţie îndestulătoare
- opozabilitatea hotărârii: hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă.
avocatnet.ro explicăm legislația
HoriaMaries, utilizator
triton10 
nucu$