Legea prevede ca dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor si nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari conform art. 144 alin. (1) si (2) din Codul muncii, republicat. Potrivit art. 149 din Codul muncii, salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
In ceea ce priveste controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca se face de catre inspectorii de munca din cadrul Inspectiei Muncii, cu respectarea cadrului legal stabilit prin Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata, si prin Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii aprobat prin HG 1377/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
Aributiile Inspectiei Muncii in domeniul stabilirii relatiilor de munca sunt prevazute in art. 6 lit. a din Legea 108/1999. Astfel, Inspectia Muncii controleaza, printre altele, stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata;
Astfel, ITM-ul are atributii de control in ceea ce priveste stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata. Dreptul la concediu de odihna anual este un drept al salariatului, in conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat. Inspectorii de munca au dreptul sa impuna ca abaterile constatate in domeniu sa fie remediate pe loc sau intr-un timp limitat, precum si sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile legale.
Constituie contraventie conform art. 21 din Legea 108/1999, republicata, refuzul unui angajator, persoana fizica sau juridica, de a aduce la indeplinire masurile obligatorii, dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta, in limitele si cu respectarea prevederilor art. 6 si 19, care se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei.
In situatia data, angajatorul trebuie sa acorde concediul de odihna pentru perioada din trecut pentru care nu a acordat concediul de odihna, in sens contrar, acesta putand fi obligat prin actiunea intentata in instanta de catre salariat la acordarea concediului de odihna la care este indreptatit si care nu a fost acordat de angajator, situatie in care termenul de presciptie este cel prevazut de art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, respectiv cererea in instanta a salariatului va putea fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului.
In plus, incalcarea dreptului la concediu de odihna anual si neacordarea acestuia poate atrage si raspunderea patrimoniala a angajatorului in conditiile art. 253 alin. (1) din Codul muncii, republicat, potrivit caruia angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Dreptul salariatului de a pretinde despagubiri pentru nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor art. 141 alin. (3) din Codul muncii, republicat, se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune conform art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat.
[ link extern ]