Dreptul la concediu de odihna si la despagubire pentru neacordarea acestuia nu poat fi ingradite sub nicio forma.

Astazi am asistat la 'cum prosteste angajatorul un salariat'.
Un coleg de-al meu s-a dus la administratie sa-si ia concediu de odihna pe anul 2012. La administratie i s-a spus ca nu-si poate lua concediu pentru 2012 deoarece ca nu se poate, ca nu are cine sa-l inlocuiasca, ca, ca, ca, iar colegul le-a spus ca daca nu i se poate acorda acest concediu atunci sa-i dea bani pe concediu.
Atat i-a trebuit. Cei de la administratia au inceput cu chesti comuniste: ca banii se dau numai la lichidare, si ca in loc sa zici bine mersi ca ai loc de munca pe timpurile astea, in loc sa-ti vezi de treaba ta, sa lasi ciocul mic, cine esti tu sa spui de despagubiri, esti prea mic, etc. etc. L-au lichidat.

A venit la mine si i-am explicat:

Art. 144. [intangibilitatea dreptului la concediu de odihna]
(1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.

- cu alte cuvinte in perioada concediului de odihna, chiar daca salariatul nu se afla la servici, acesta primeste salariul normal
- dreptul la concediul de odihna este garandat de lege si nu poate fi ingradit iar numarul de zile de concediu la care salariatul are dreptul este satbiliti de:

Art. 145. [durata concediului de odihna]
(1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.

si nu pot fi micsorate (decat in cazul in care salariatul in anul respectiv nu a prestat activitate cum ar fi in cazul concediilor fara plata, concediului pentru formare profesionala, absente nemotivate, suspendarea contractului individula de munca) nu se poate renunta la ele nici din partea salariatului (printr-o notificare sau cerere) si nici din partea angajatorului (o decizie), iar orice tranzactie, masinatiune, notificare sau decizie de acest fel este lovita de nulitate absoluta, iar aliniatul (2) este coroborat cu:

Art. 11. [clauze prohibite]
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

- prin urmare concediul de odihna este stabilit prin contractul individula de munca, iar

Art. 38. [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Mai departe…

Art. 146. [efectuarea şi compensarea concediului de odihnă]
(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

- intradevar daca un salariat nu poate sa-si ia concediu de odihna in anul respectiv, atunci angajatorul este obligat sa-l acorde in anul urmator pana la sfarsitul acestuia
- daca nici in anul urmator salariatului nu i s-a acordat concediu atunci, chiar daca la alin. (4) se prevede ca Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă (adica prin demisie sau concediere, deci la lichidare), salariatul poate sa fie despagubit pentru neefectuarea zilelor de concediu in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale conform:

Art. 253. [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]
(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.

Acest lucru formeaza obiectul unei sesizari in instanta daca la cerere facuta de catre salariat angajatorului, acesta nu vrea sa-l despagubeasca pe salariat sub buna credinta.

Art. 8. [consensualismul, buna-credinţă, informarea, consultarea]
(1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe.
(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.

Art. 268. [termenele de prescripţie extinctivă]
(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data …………
b) în termen de 30 de zile calendaristice de ……..
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau ………..
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului …………..
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

In concluzie:
- pentru anul 2012 angajatorul este obligat sa acorde salariatului concediul de odihna pana la sfaritul anului 2013
- daca acest lucru nu este posibil, incepand cu 1 ianuarie 2014 se naste dreptul la actiune cu privire la despagubirea pentru neefectuarea concediului pe anul 2012, iar dupa 3 ani, la 1 ianuarie 2017 acest drept se precrie.