1.1 Nu există nicio lege de care să se prevaleze angajatorul pentru a nu vă recunoaşte integral vechimea în muncă înscrisă în carnetul de muncă. Dacă vechimea în muncă este, în cazul angajatorului dvs., un criteriu de salarizare sau de angajare, el trebuie să ţină cont de definiţia legală.
1.2 Legea este în mod evident de partea dvs. Pe lângă articolul 296 din Codul muncii, deja menţionat, articolul 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă prevede:
(1) Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite, retributia tarifara de incadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
2.1, 2.2, 3.1 Perioada în care aţi lucrat ca PFA nu este considerată vechime în muncă şi nici vechime în specialitate. Pentru calculul vechimii în muncă se ia în considerare
numai activitatea prestată în baza unui contract individual de muncă (v. cele două texte legale deja menţionate), iar actul care probează vechimea este carnetul de muncă. Dacă din vina unui angajator înscrierile din carnetul de muncă nu corespund realităţii (putând, implicit, afecta şi vechimea în muncă) sau dacă respectivul carnet este pierdut, datele pot fi reconstituite pe baza documentelor disponibile şi carnetul poate fi completat.
Vechimea în muncă a oricărei persoane angajate legal, pe baza unui contract de muncă, se calculează identic pentru toţi salariaţii. Nu există reguli speciale pentru vechimea studenţilor. Faptul că eraţi studentă în timp ce munceaţi este complet nerelevant în stabilirea vechimii în muncă.