Hartuire psihica la locul de munca

Ce poate face un salariat la stat in urmatoarele conditii?
Conducatorul unitatii, fosta prietena de familie, in urma divortului meu a ramas amica doar cu cealalta parte care i-a cerut sa ma dea afara ca o razbunare, fapt confirmat mie la divort, iar tot ce intreprinde aceasta ca manager de un an de zile la adresa mea arata ca doar asta doreste, sa ma lase fara loc de munca.
In acest sens, m-am trezit cu o alta persoana pe postul meu desi mie nu mi se adusese la cunostinta si nu semnasem nimic.A incercat sa-mi propuna diferite posturi in afara specialitatii mele, unele din ele chiar bataie de joc, valabile doar 2-3 luni ca apoi sa le desfiinteze si sa ma poata da afara mai usor, dar le-am refuzat pe motiv ca am deja un post si nu am de ce sa-l schimb.
I-am spus ca daca nu inceteaza, ma voi adresa instantei de judecata si a renuntat la gestul ei cu mentiunea (asta ca o rautate)ca va pune aceasta persoana sef peste mine.Am acceptat acest lucru cu conditia ca eu sa raman cu postul si salariul pe care il am si a fost de acord.
Plina de rautate ca nu si-a putut duce planul la indeplinire a incetat orice colaboarre cu mine ignorandu-ma total si colaborand doar cu persoana adusa de ea.Nu mai sunt solicitat la absolut nimic, nu mai sunt intrebat de absolut nimic, fortandu-ma astfel sa plec singur.Va dati seama cam cum decurg zilele mele si la serviciu si acasa in urma stresului la care sunt supus.Sunt constient ca nu se va opri aici si va cauta sa urzeasca si alte rautati in caz ca nu voi renunta de bunavoie la post.E un haos total, oamenii sunt bulversati si cauta sa ma incurajeze cum pot, dar daca asta e dorinta ei, cine are curaj sa se opuna si sa se trezeasca cu situatia ca a mea in aceste timpuri grele?
Revin cu intrebarea mea, ce pot face in aceste conditii in care hartuirea psihica e groaznica?Am muncit in unitatea asta de la inceput si am facut atatea cu simt de raspundere, oamenii ma iubesc si ma respecta deoarece luptam pentru drepturile lor si doream sa fie respectati chiar daca erau la munca de jos...Ea a fost cea care m-a chemat aici facandu-ma sa renunt la un post cu un salariu mult mai bun cu promisiunea ca acum este salariul mic dar intr-un an mi-l va mari si au trecut mai mult de doi ani si nu mi-a mai dat absolut nimic, dar nu am comentat si ma multumeam cu putin...Toate propunerile mele in decursul acestui an legat de binele firmei au fost respunse, nimic nu a vrut sa-mi ia in considerare si mi-a frant orice avant, iar eu naivul de mine nu intelegeam de ce, o credeam inca prietena si nu-mi inchipuiam ca imi va putea face vreodata rau .M-a injunghiat pe la spate si asta e dureros...Cine e ea sa-mi judece viata privata si sa o amestece cu cea profesionala?Am intrebat-o de nenumarate ori daca are ceva sa-mi reproseze profesional si mereu raspunsul a fost nu, deci singura lucru ramas este razbunarea fostei sotii prin mana ei.Oare chiar sa nu mai existe dreptate in tara asta si frica de D-zeu...?