am sanse la incredintare?

SUNT PREA PUTINE DAQTE REFRITOR LA OBTINEREA CUSTODIEI...PAREREA MEA ESTE CA N-AR TREBUI SA VA IMPUSCATI ATATA TIMP CAT CAT E VIATA E SI SPERANTA...IAR CAND AVETI SI COPII IN JOC AVETI CU SIGURANTA DE CE SA LUPTATI!!!:D

La incredintarea unui minor, instanta va tine cont in primul rand de interesul copilului. Intradevar, sanse mai mari pentru obtinerea incredintarii le are mama, dar asta nu inseamna ca dumneavoastra nu trebuie sa luptati pentru incredintarea copilului.
Cat despre "am sanse sau ma impusc?" ....nu este nici pe departe solutia. Viata este frumoasa, iar copilul trebuie sa aiba si tata. Chiar daca nu va este incredintat, aveti dreptul la vizita si sa va intalniti cu copilul.

Eu iau in gluma afirmatia dvs cu impuscatul intrucat daca va ganditi la custodie nu aveti cum sa va impuscati.
Presupun ca si minorul este atasat de dvs si acesta ar suferi daca ati deceda.
Se spune ca viata e o lupta.Deci, va urma o lupta intr-un proces in care trebuie sa incercati sa analizati si sa dovediti instantei cum ar fi mai bine pentru copil.

Orice ar fi e mai mult sa va vedeti copilul decat sa nu il mai vedeti deloc.Se va gasi o modalitate in care sa stati o perioada de timp cu copilul.Cati ani are minorul?

avocat Claudiu Lascoschi

etc12 a scris:

In urma cu putin timp relatiile dintre mine si sotie s-au deteriorat,ea gasindu-si pe altcineva (acesta fiind si adevaratul motiv al deteriorari relatiilor dintre noi).Dupa ce am facut incercari de reluare a vietii de familie fiind dispus sa trec cu vederea mai ales de dragul copului minor si datorita faptului ca imi iubeam sotia (fiind casatoriti de mai bine de 10 ani)ea a ales sa divorteze.Ok,asta este ,ma resemnez.Dar urmeaza si custodia:aici a-si vrea sa stiu ce sanse am ca tata sa castig iar daca cineva ma poate ajuta in acest sens.daca pana acum 3 luni nu prea aveam ce sa ii reprosez mamei in privinta copilui de atunci incoace situatia s-a schimbat.Durerea cea mai mare este ca in cazul castigari custodiei de catre ea vrea sa imi mute copilul din oras.
deci ma poate ajuta cineva?

In viata unui om sunt si momente bune,dar si altele mai putin bune.Problema fiecaruia este cum face fata unor astfel de situatii,care de cele mai multe ori nu ii sunt imputabile,ca si in cazul dvs.Am o intrebare pentru dvs la care trebuie sa raspundeti macar in forul dvs.intim:ati crescut cu amandoi parintii ?Daca raspunsul este afirmativ si dvs.trebuie sa va ajutati minorul ca si cum ati ma fi impreuna cu mama naturala a acestuia .,chiar daca intre dvs. si sotie a intervenit sau va interveni despartirea.,situatie care nu ii poate fi imputata niciodata unui copil.Nimeni nu poate prevedea rezultatul cererii de incredintare a minorului(cui va fi acesta incredintat)Luptati-va in justititie si aratati ca sunteti demn sa va fie incredintat, ca aveti mijloacele materiale pentru a-l intretine,ca sunteti din punct de vedere moral o persoana care poate avea grija de copil.Chiar daca veti pierde custodia ,peste ani ii veti arata copilului dvs. cu constiinta impacata ,ca ati facut tot posibilul pentru a va fi incredintat si atunci ,cu alt discernamant el va aprecia intreprinderea dvs.Aveti deasemenea posibilitatea sa formulati cerere de vizitare a acestuia sau de petrecere a unor perioade din vacante alaturi de tatal sau.Veti plati pensia la care veti fi obligat cu regularitate si daca puteti si mai mult.Veti fii alaturi de copil cand va avea nevoie atat din punct de vedere moral cat si material.Copilul dvs.mai are nevoie de tatal sau, chiar daca relatiile acestuia cu mama sa naturala au fost deteriorate.Mai tarziu copilul,devenit major,va intelege situatia reala si nu va avea ce sa va reproseze,isi va aduce aminte ca a avut langa el intodeauna omul cel mai apropiat,in momentul in care a avut nevoie.De multe ori despartirea parintilor poate constitui un soc pentru minorii mai fragili din punct de vedere psihic.Faceti in asa fel,faceti orice sacrificiu, sa fiti alaturi de copil cat mai des pentru a nu resimti acest soc sau pentru a-i diminua o eventuala si nedorita amploare.Procesul nu s-a terminat,nu poate prezice nimeni hotararea instantei.Angajati-va un aparator competent si mergeti inainte ! Succes si capul sus !

In general custotia se acorda mamei (daca nu exista motive concrete si "dure" pentru a se dispune altfel). E o prostie (parerea mea) dar cam asta este practica instantelor. Tineti seama si de faptul ca maroritatea judecatorilor sunt judecatoare ;)