avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 625 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Vizitarea nepotilor de catre bunicii materni dupa ce ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Vizitarea nepotilor de catre bunicii materni dupa ce mama copiilor a murit

Am doi copii, iar prima mea sotie (mama lor) a murit. Bunicul matern este un om de afaceri cu posibilitati financiare peste medie si este obisnuit sa dirijeze vietile celor din jurul sau. N-am avut nimic impotriva sa-si viziteze nepotii si, de aceea, i-am lasat de multe ori pe copiii mei impreuna cu bunicii la diverse iesiri in oras. Ma deranjeaza foarte mult ca bunicul incearca sa le transmita nepotilor alte principii de viata decat cele pe care le-au invatat de la mine.

In plus, in ultimul timp, datorita faptului ca m-am recasatorit, acelasi bunic le-a spus nepotilor diverse lucruri urate despre mine (si despre sotia mea), subminandu-mi astfel autoritatea de tata in fata lor. Desi eu nu am fost de acord, le-a facut cadouri scumpe si consumatoare din timpul necesar temelor (console de jocuri electronice, tablete PC) si intentiona sa le mai faca (era in tratative cu nepotul minor pentru un iPhone). Actuala mea sotie este o persoana responsabila care s-a atasat de copiii mei si care le poarta de grija. Suntem casatoriti civil si cununati. Copiii o indragesc si ii spun "mama" fara sa le ceara nimeni acest lucru.

In repetate randuri l-am rugat pe bunic sa nu le mai spuna copiilor mei lucruri urate despre mine, dar nu a inteles.

La ultima iesire pe care bunicii au avut-o cu copiii, bunicul le-a spus ca, la 14 ani, vor putea alege unde sa stea: in continuare cu mine (tatal lor), sau sa se mute la bunici. M-am suparat si nu i-am mai lasat sa iasa impreuna. I-am transmis bunicului ca, daca imi promite ca nu le mai spune copiilor lucruri urate despre mine si daca tine cont de principiile pe care le-au invatat de la mine, revenim la o relatie fireasca si poate sa-si vada nepotii in continuare. Bunicul, care, probabil, a considerat sub demnitatea lui sa promita asta, a apelat la instanta pentru a se stabili un program de vizitare a nepotilor.

Dupa ce instanta va stabili un program de vizitare, ce voi face? Voi privi neputincios cum bunicul ma va ponegri in fata copiilor mei? Vrea sa mearga si in vacanta cu ei, dar el nu are experienta cu copiii (odata unul dintre nepoti era sa se inece atunci cand a fost dus de bunic la piscina), iar bunica este un "caz". Ea nu primeste pe cineva in casa decat in cazuri deosebite, nici chiar pe nepoti. Unul dintre nepoti n-a intrat in casa bunicii pana la 5 ani si, pana la 8 ani, a stat in casa ei maxim o ora si jumatate in total (in cele 4-5 vizite pe care a reusit sa le faca). Celalalt nepot, mai mare, a stat in total (in toata viata lui) vreo 4-5 ore. Bunica nu porneste aragazul (mananca numai de la restaurant), nu le-a fiert nepotilor niciodata un ou, nu le-a facut un ceai, nu le-a schimbat niciodata un scutec, nu le-a dat un medicament, nu stie sa ii ia in brate... Ea are o teama de microbi si, de aceea (dar nu numai de aceea) nu pune mana usor pe ceva, inclusiv pe nepoti. De exemplu, cand vrea sa intre intr-un magazin, asteapta la usa pana intra sau iese cineva pentru a se putea strecura fara sa puna mana pe usa. Daca nu trece nimeni, scoate din poseta o manusa, o pune pe mana dreapta, deschide usa cu aceasta, intra, iar apoi isi scoate manusa si o pune la loc. Este un "caz". Cum ar putrea aceasta bunica sa ingrijeasca nepotii?

Daca instanta decide ca nepotii sa stea la bunici un weekend din cand in cand, bunica va fi bulversata. Nepotii n-au dormit niciodata in casa ei si nici nu vrea asta. Ea vrea sa-i vada numai in locuri impersonale: in parcuri, la restaurante, la locuri de joaca etc.

Daca instanta hotaraste sa-mi las copiii cu bunicii in vacanta, ce voi face?

Va rog sa-mi dati un sfat.

Va multumesc.
Ultima modificare: Marți, 5 Noiembrie 2013
un_tata, utilizator
Cel mai recent răspuns: Ionica Porumbel , Consultant in arhivarea documentelor 16:02, 13 Noiembrie 2013
Domnule, este o vorba ,,nu zi hop pana nu ai sarit gardul''. Eu va spun din start sa va angajati un avocat care sa va reprezinte in instanta. Este foarte greu sa va descurcati singur in fata completului, mai ales ca nu aveti cunstinte juridice. Vorbiti apoi cu avocatul pe care vi la-ti ales si propuneti dv un program pentru bunici sau aduceti agrumente pentru ca actiunea sa fie repsinsa.
Avocata socrului dv nu va face niciun favor prin invitatia la cabinetul psihologului, nu va face nimeni terapie acolo. Mai mult ca sigur acel psiholog este autorizat ca mediator, iar avocata socrului v-a chemat acolo pentru ca asta e procedura impusa de codul de procedura civila. Socrul dv trebuie sa faca dovada in fata instantei ca a luat cunsotinta de avatajele medierii.
Instanta nu-i va explica nimic bunicului, se va rezuma doar la cererea cu care a fost investita, iar pornirea pe care dv o aveti importiva socrului va fi intepretata de catre instanta ca motiv de admitere a actinunii si stabilirea ca vizitele bunicului sa aiba loc in lipsa dv si la dimiciliul sau, pentru a nu fi stanjeniti de dv. Repet, mergeti si vorbiti cu un avocat.
Ultima modificare: Sâmbătă, 9 Noiembrie 2013
m_ella2005, utilizator
Sunteti foarte sigur de ce va face instanta si, mai ales, sunteti sigur ca instanta ii va acorda mai putin timp cu copiii decat pana acum. Eu n-as fi sigura.
Starea de fapt a vizitelor anterioare va conta mult, la fel si faptul ca dv. nu-i mai lasati pe copii la bunic, la fel si faptul ca dv. doriti o relatie in termenii impusi de dv.
Sa nu ma intelegeti gresit, imi pare cel putin decent si normal ce doriti dv., insa modul in care expuneti dorintele astea va poate dauna.

Indiferent ca are un sfarsit de saptamana la 3 luni sau 6, bunicul va obtine un program care dv. nu va va placea, ceea ce-l va face sa simta o victorie si pe dv. va va frustra. (Cred totusi ca va obtine mai mult decat va asteptati.) Frustrarea asta se va evidentia intr-o relatie tot mai proasta cu bunicii, fapt ce-i va frustra pe copii.
Sa fiti rau cu cine? Caci eu nu inteleg: copiii vor sa se duca la bunici sau nu? Asta conteaza. Restul, asteptarea, vorbitul aiurea, pentru copii e perceputa altfel decat de noi, adultii; modul in care expuneti aici interpretarea vorbelor bunicului de catre copii pare modul de gandire a unui adult.

Ati vazut cum copiilor de 3 ani le e greu sa se puna in pielea altui om? Sa-si imagineze ca realitatea poate fi perceputa altfel?
Ei bine, la 7 ani deja copiii stiu sa empatizeze bine si stiu ce asteapta adultii sa auda de la ei; isi imagineaza ce doriti sa va spuna si asta va spun. Ii intrebati odata ce spune bunicul despre dv., le dati o atentie marita in acele momente si ei va povestesc, inca odata si inca odata, de fiecare data, ce stiu ca va capteaza atentia.
E normal, au gasit o cale de adaptare. Totusi, e usor pentru adult sa cada in plasa ideii ca acei copii ar vrea ce vrea si el, adultul. Nu-i mereu asa.
Va spun asta din experienta copiilor cu parinti despartiti; ei spun la varste mici ce simt, pe la 2,5-3 ani povestesc putin dar mai corect realitatea, pe la 4 ani inteleg ca asta-l deranjeaza pe parintele caruia ii povestesc, asa ca intervine adaptarea. Unii au perioade cand refuza sa spuna ce se intampla la celalalt parinte; in timp insa, incep sa povesteasca ce cred ei ca vrea fiecare parinte sa auda.
Simt, din pacate, un santaj emotional subliminal trasmis, oarecum.

Nu spun ca pe instanta n-o va interesa de sentimentele dv. ranite sau de ale bunicului, insa o va interesa mai mult legea (care spune ca trebuie sa existe relatii cu bunicii) si copiii. In rest, vorbirea de rau sau de bine este o situatie pe care fiecare adult trebuie s-o managerieze.
Tine de dv. sa le explicati copiilor ca bunicul lor simte lipsa mamei lor, ca isi doreste sa mai fi avut copii, dar ca ei sunt copiii dv., ca dv. le sunteti tata.
Ca ei nu au dreptul ca la 14 ani sa se mute unde vor, dar au dreptul de azi sa ii ceara bunicului sa manance ca acasa, sa mearga in parc de mana, la un film etc.
Ca intotdeauna va exista cineva care va va vorbi de mai bine sau de mai rau si pe dv. si pe ei, dar tine de ei sa vada lucrurile asa cum sunt. Daca un coleg ii spune fiului ca e prost, el crede ca e prost? Nu, e furios ca a fost oarecum injurat. Asa si bunicul, spune lucruri de suparare, nu inseamna ca ele sunt adevarate. Sunteti o familie, cu bune, cu rele, cu bunic cu tot.
Daca va e de ajutor, apelati la un psiholog, pe copii sigur i-ar ajuta.

Psihologul-mediator care va cheama pe dv., ca parinte, cu copiii de mana sa verifice daca celor mici le e bine cu tatal lor... e ciudat.

Cum spunea colega mai sus, apelati si la un avocat, nu imi pare ca aveti asteptari documentate despre ce ar putea hotari o instanta.
m_ella2005 a scris:

Avocata socrului dv nu va face niciun favor prin invitatia la cabinetul psihologului, nu va face nimeni terapie acolo. Mai mult ca sigur acel psiholog este autorizat ca mediator, iar avocata socrului v-a chemat acolo pentru ca asta e procedura impusa de codul de procedura civila. Socrul dv trebuie sa faca dovada in fata instantei ca a luat cunostinta de avantajele medierii.


AVLIL a scris:

Sunteti foarte sigur de ce va face instanta si, mai ales, sunteti sigur ca instanta ii va acorda mai putin timp cu copiii decat pana acum. Eu n-as fi sigura.
Indiferent ca are un sfarsit de saptamana la 3 luni sau 6, bunicul va obtine un program care dv. nu va va placea, ceea ce-l va face sa simta o victorie si pe dv. va va frustra. (Cred totusi ca va obtine mai mult decat va asteptati.)
Psihologul-mediator care va cheama pe dv., ca parinte, cu copiii de mana sa verifice daca celor mici le e bine cu tatal lor... e ciudat.


Pe aceeasi linie cu afirmatiile de mai sus ale doamnelor, vreau sa va spun si eu cateva lucruri:
Una din lectiile de viata pe care le-am invatat este aceasta: sa nu fac deductii, respectiv ca, daca dintr-un caz similar au decurs anumite consecinte, acestea se vor repeta ca un sablon. In situatia dv., asa cum incercam sa va deschidem ochii, nu va imaginati ca, daca stiti dv. un caz sau mai multe, in care programul de vizita obtinut a fost cel pe care l-ati citat de n ori, asa se va intampla si in cazul dv. S-ar putea sa aveti surprize neplacute...
Pe de alta parte, si eu, si alte persoane, v-am mai spus ca este ciudata aceasta "invitatie la mediere in cabinetul unui psiholog (!)", despre care dv. nici macar nu aveti informatii, dar va duceti. Este bine sa va duceti, bineinteles, dar sa stiti unde va duceti.
Am mai invatat din viata si sa nu ma iau dupa aparente, dupa bunele intentii afisate. Totusi...avocata este a partii adverse; poate ca intr-adevar, este o persoana cu suflet, careia sa-i pese, dar nu mizati totul pe aceasta carte; luati-va masuri de precautie, ca sa nu fiti pacalit. Dupa tipul de om care este bunicul, credeti ca si-ar fi angajat o avocata care sa sustina interesele dv.?!
Bunicii, avocata, psihologul, vad cu totii ca dv. nu intrebati, nu va informati despre ce este vorba, nu va puneti probleme ca s-ar putea sa vi se ascunda niste lucruri, nu sunteti circumspect si va pot duce in directia in care doresc.
Trebuie sa stiti in primul rand daca sunteti invitat la un mediator autorizat, adevarat; trebuie sa stiti de ce sedinta are loc in cabinetul unui psiholog; trebuie sa stiti daca sunteti invitat la o sedinta privind avantajele medierii sau chiar la mediere si, fie intr-un caz, fie in altul, sa insistati sa mergeti pe mediere, unde sa va duceti cu lista cu toate pretentiile dv. care considerati ca sunt spre binele copiilor si sa vi le sustineti.
Inca o data va spun: fiti foarte atent ! Oamenii sunt mai parsivi decat par...
Ultima modificare: Duminică, 10 Noiembrie 2013
Birou de mediator Mihaela-Corina Bucur, Mediator
AVLIL a scris:

...doriti o relatie in termenii impusi de dv.


Termenii pe care eu i-am impus bunicilor sunt foarte simpli:

1. sa nu se duca fetita singura la toaletele publice;
2. sa nu fie lasati copiii ore in sir, nesupravegheati, la TV si Internet;
3. sa nu fie lasati sa doarma singuri intr-o camera de hotel;
4. sa nu aiba in fata ochilor pliante cu reclame la case de toleranta;
5. sa nu mearga la piscina sau la mare cu bunicul pentru ca, intr-o experienta de acest gen, baiatul meu era sa se inece;
6. sa-i culce pe copii in casa lor;

.... si, daca se poate...

7. sa nu ma mai vorbeasca de rau in fata copiilor mei;

Este chiar atat de greu ce cer, de exagerat, de deplasat, de nepotrivit, de neinteles pentru instanta?

AVLIL a scris:

modul in care expuneti dorintele astea va poate dauna.


In ce termeni ar trebui sa expun aceste cerinte simple pentru instanta sau pentru a nu deranja auzul fin al bunicilor?


AVLIL a scris:

Indiferent ca are un sfarsit de saptamana la 3 luni sau 6, bunicul va obtine un program care dv. nu va va placea, ceea ce-l va face sa simta o victorie si pe dv. va va frustra. (Cred totusi ca va obtine mai mult decat va asteptati.)



ORICE program cu vizite mai rare decat un weekend la doua saptamani va fi considerat de bunici o INFRANGERE. Ei vor considera o infrangere chiar si daca vor putea sa-i viziteze din doua in doua saptamani. Inainte puteau veni, daca doreau, saptamanal. Credeti ca bunicii pot obtine un weekend la doua saptamani? Este exclus. Tatal nu este la egalitate cu bunicii in ceea ce priveste cresterea propriilor copii.


AVLIL a scris:

Sa fiti rau cu cine?


Sa fiu rau cu bunicii; adica sa-i las sa obtina o hartie cu un program de vizitare care, oricum va fi aprobat de instanta, va fi restrictiv fata de ce le-ar placea lor. ATENTIE! Bunicilor le-ar placea sa aiba voie sa-i vada des doar ca principiu, pentru a-si gadila orgoliul, pentru ca, in realitate, ei nu vor si nu pot face fata unui program des de vizitare. Bunicul insusi mi-a spus cu gura lui: "Mai, ca sa fiu sincer, pe mine nu ma afecteaza prea mult ca nu-i vad pe nepoti. Eu am treaba multa la firma, am intalniri de afaceri, merg prin tara mult, ma intorc noaptea obosit... Mai mult vrea bunica sa-i vada." Bunicii se plictisesc repede de nepoti si, de multe ori, ii abandoneaza in fata televizorului, in fata calculatorului sau ii trimit acasa la o fosta bona.

Bunicilor le-ar conveni sa iasa cu nepotii dar in prezenta mea pentru ca eu le asigur asistenta astfel:

- merg cu fetita la toaleta cand este cazul;
- raman cu ei in timpul siestei de dupa-amiaza a bunicilor (cand ei se retrag la somn); in acest interval eu ii duc in parc pentru ca bunicii nu se duc niciodata cu ei in parcuri;
- daca bunicul primeste un telefon si trebuie sa plece brusc in alta localitate, uneori chiar si in alta tara, eu o conduc pe bunica acasa la ea si ii iau pe nepoti si ma intorc cu ei acasa;
- dorm cu ei in camera (le fac dus etc.) atunci cand nepotii sunt invitati de bunic la hotelul lui.

Bunicii nu fac aceste lucruri singuri. NU STAU SINGURI CU NEPOTII PESTE NOAPTE. Deci, in concluzie, bunicilor le convine sa merg si eu cu nepotii la iesiri. Numai ca, acum a aparut o problema: eu m-am recasatorit (dupa mai bine de doi ani dupa ce prima mea sotie, fiica lor, a murit), iar ei nu suporta sa o vada pe sotia mea. Cum voi mai putea sa merg eu cu copiii in vizita la bunici? Fara sotia mea nu merg. Cu sotia mea nu suporta ei. Copiii, daca merg singuri, se intampla problemele descrise mai sus. Ce credeti ca ar trebui sa fac eu? Sa-i las pe copii cu bunicii chiar daca exista riscurile enuntate?


ATENTIE! Bunicii au iesit mult cu nepotii dar, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, in prezenta mea. Ei nu stiu ce sa faca cu nepotii; nu au crescut copii. Au avut o singura fiica pe care a crescut-o bunica ei, care a dormit in pat cu ea pana in primul an de facultate.

Bunica:
- nu i-a primit NICIODATA pe nepoti sa doarma in casa ei;
- nu le-a facut NICIODATA un ceai sau un ou fiert;
- nu le-a incalzit NICIODATA o craticioara cu mancarea care era gatita si pastrata in frigider;
- ei, cand i-a fost foame, si era singura cu nepotii acasa (in cateva cazuri exceptionale), a mancat singura mancare rece, iar nepotilor nu le-a dat;
- odata, cand am lasat-o cu copiii acasa (eu eram cu sotia mea in spital unde ea era in coma, la terapie intensiva), cand am venit seara acasa mi-a spus (si aici citez textual): "Am avut probleme cu ei. Pe la ora 3-4 au inceput sa-mi spuna ca le este foame, iar eu le-am spus sa astepte pana vii tu acasa sa le dai ceva. Dar ei nu au inteles, iar au mai venit sa-mi ceara de mancare, iar eu le-am spus iarasi sa te-astepte. Apoi iar au venit sa-mi ceara de mancare. PANA LA URMA N-AM AVUT CE FACE, A TREBUIT SA LE FAC NISTE SANDVISURI."

Ce parere aveti despre aceasta bunica? Este apta sa petreaca singura timp cu nepotii?
Vi se pare absurd daca am niste conditii de pus?

Bunica este un CAZ iesit din comun:
- are o frica exagerata de microbi;
- nu pune mana pe nici o clanta sa deschida vreo usa;
- sterge des clantele usilor cu spirt;
- nu primeste pe nimeni in casa decat in situatii exceptionale;
- la mare, in vacanta, nu iese din casa decat la micul dejun, la pranz si la cina; restul timpului sta in camera, in costum de baie, cu geamurile acoperite, cu aerul conditionat pornit pe o treapta de frig greu suportabila pentru altii, cu televizorul pornit cvasi-permanent;
- este o mare gurmanda si petrece la masa mult timp;
- nu merge in parcuri;
- nu-i mangaie pe nepoti decat rar si cu varfurile degetelor;
- nu le spune nepotilor povesti, nu stie sa socializeze cu ei; dupa maxim o ora de stat in aceeasi camera cu ei se plictiseste si se culca (chiar si ziua in amiaza mare) sau se uita la televizor;
- din momentul in care ii spui ca nepotii sunt la usa blocului in care locuieste, ii trebuie doua ore si 10 minute pana coboara la ei (asta in timpul dupa-amiezii, la o ora rezonabila);
- nu ii cheama pe nepoti in casa ei decat de (aproximativ) doua ori pe an, in vizite de cate 10-15 minute,

Ce poate face aceasta bunica singura cu nepotii? Nimic.

A fost un caz in care baiatul meu avea febra 39.1, iar bunica, desi stia, s-a culcat in alta camera. Nurofenul era la capul patului in care dormea ea si nu i-a dat copilului. Nici macar nu m-a sunat sa-mi spuna in ce situatie era copilul. Ea traieste in alta lume.



AVLIL a scris:

Caci eu nu inteleg: copiii vor sa se duca la bunici sau nu? Asta conteaza.



Copiii vor sa iasa cu bunicii, sigur ca vor, dar nu conteaza doar asta: conteaza si urmatoarele:

- fetita mea se va intoarce de la o atfel de iesire cu vreo infectie urinara preluata de la o toaleta publica unde s-a dus neinsotita de bunica?
- cate imagini obscene si stiri sangeroase au mai vazut la televizor copiii atunci cand au stat nesupravegheati?
- cate pliante cu reclame la casele de toleranta au vazut in hotelul bunicului?
- cate injuraturi de mama si dracuiri au mai auzit din gura bunicului (in discutiile pe care acesta le are, in fata nepotilor, cu angajatii);
- cate soparle, paraziti si virusi mentali le-a mai strecurat bunicul? : "Tu esti patron. La 14 ani veniti de tot la mine. Taica-tu face o nerozie. O sa ajungeti rau langa el. Cea cu care s-a casatorit este o pitica." ....
- vor scapa de la inec copiii daca vor merge cu bunicul la piscina sau la mare? (odata baiatul chiar era sa se inece cand a sarit in piscina la capatul adanc, iar bunicul nu era langa el, A fost atentionat de rumoarea iscata in randul celorlalti.);

Ce credeti? Conteaza si altceva in afara de faptul ca bunicii si copiii vor sa iasa impreuna? Conteaza cele descrise mai sus? Dar, credeti-ma, sunt mai multe probleme, dar nu le scriu aici pe toate.

Va multumesc.
Ultima modificare: Duminică, 10 Noiembrie 2013
un_tata, utilizator
1. angajati-va un avocat bun
2. sunteti pe drumul perfect ca sa pierdeti
3. daca sunteti in oras cu fata dvs, doar dvs, mergeti cu ea la toaleta publica sau o asteptati la usa? Pana la ce varsta intentionati sa procedati asa? Instanta nu judeca cererea doar pentru anul curent, sau pentru urmatorii 2 ani. E o sentinta definitiva pana cand una din parti se hotaraste si are motivatie sa ceara altceva.
4. faceti o evaluare psihologica a copiilor (fara bunici, avocatul lui si alte persoane) si aflati in ce masura este afectata imaginea dvs de cuvintele bunicului. S-ar putea sa aflati ca principalul dvs motiv de frustrare nu exista (eu sunt sigura ca nu exista, dar pentru dvs pare esential). Poate abordati altfel problema apoi.

Procesul este in desfasurare - nu depinde de dvs. Bunicul a cerut in instanta si procesul se va judeca indiferent de ce credeti/spuneti dvs, indiferent daca sunteti bun sau rau. Nu e la latitudinea dvs, singurul care poae renunta la proces este bunicul si, dupa cum povestiti dvs, n-o s-o faca. E o problema de orgoliu si asta e tot. Indiferent ce program va obtine va fi victoria lui pentru ca nu v-a sunat sa accepte conditiile dvs si pentru ca nu mai aveti autoritate asupra timpului hotarat in instanta sa fie petrecut cu el.
Acum daca vreti, puteti merge sa luati copiii in orice moment de la el, dupa decizia instantei nu veti mai putea face acest lucru decat in situatii care le pun siguranta in pericol - si aici nu intra fast-food, televizor fara limite, internet la discretie, dormit in camera separata de hotel.
Singura posibilitate sa opriti toata povestea asta este o mediere la un mediator autorizat. Nu la un psiholog, nu la avocatul dlui. Si asta doar daca bunicul este de acord.
Asa ca sunteti dvs la mana lui si nu invers.
Moral - poate aveti dreptate suta la suta - in instanta nu prea conteaza.

Toate lucrurile pe care le povestiti dvs despre relatia dintre bunici si copii trebuie probate - cu altceva decat declaratia dvs.
Revin la punctul 1: angajati-va un avocat si pregatiti-va de proces.
Ultima modificare: Luni, 11 Noiembrie 2013
mirebire, utilizator

Alte discuții în legătură

Relatia nepot-bunic alenira alenira Conform legii 274/2004, cunosc faptul ca atat nepotii cat si bunicii au dreptul la o buna comunicare intre ei care sa conduca la intarirea afectiunii ... (vezi toată discuția)
Drept de vizita copii dupa divort Bibi2017 Bibi2017 Buna ziua.Fratele meu a divortat.Divortul s-a desfasurat in conditii foarte dificile.Nu s-au stabilit prin lege clar drepturile tatalui de a vedea copiii (2 ... (vezi toată discuția)