Am doi copii, iar prima mea sotie (mama lor) a murit. Bunicul matern este un om de afaceri cu posibilitati financiare peste medie si este obisnuit sa dirijeze vietile celor din jurul sau. N-am avut nimic impotriva sa-si viziteze nepotii si, de aceea, i-am lasat de multe ori pe copiii mei impreuna cu bunicii la diverse iesiri in oras. Ma deranjeaza foarte mult ca bunicul incearca sa le transmita nepotilor alte principii de viata decat cele pe care le-au invatat de la mine.
In plus, in ultimul timp, datorita faptului ca m-am recasatorit, acelasi bunic le-a spus nepotilor diverse lucruri urate despre mine (si despre sotia mea), subminandu-mi astfel autoritatea de tata in fata lor. Desi eu nu am fost de acord, le-a facut cadouri scumpe si consumatoare din timpul necesar temelor (console de jocuri electronice, tablete PC) si intentiona sa le mai faca (era in tratative cu nepotul minor pentru un iPhone). Actuala mea sotie este o persoana responsabila care s-a atasat de copiii mei si care le poarta de grija. Suntem casatoriti civil si cununati. Copiii o indragesc si ii spun "mama" fara sa le ceara nimeni acest lucru.
In repetate randuri l-am rugat pe bunic sa nu le mai spuna copiilor mei lucruri urate despre mine, dar nu a inteles.
La ultima iesire pe care bunicii au avut-o cu copiii, bunicul le-a spus ca, la 14 ani, vor putea alege unde sa stea: in continuare cu mine (tatal lor), sau sa se mute la bunici. M-am suparat si nu i-am mai lasat sa iasa impreuna. I-am transmis bunicului ca, daca imi promite ca nu le mai spune copiilor lucruri urate despre mine si daca tine cont de principiile pe care le-au invatat de la mine, revenim la o relatie fireasca si poate sa-si vada nepotii in continuare. Bunicul, care, probabil, a considerat sub demnitatea lui sa promita asta, a apelat la instanta pentru a se stabili un program de vizitare a nepotilor.
Dupa ce instanta va stabili un program de vizitare, ce voi face? Voi privi neputincios cum bunicul ma va ponegri in fata copiilor mei? Vrea sa mearga si in vacanta cu ei, dar el nu are experienta cu copiii (odata unul dintre nepoti era sa se inece atunci cand a fost dus de bunic la piscina), iar bunica este un "caz". Ea nu primeste pe cineva in casa decat in cazuri deosebite, nici chiar pe nepoti. Unul dintre nepoti n-a intrat in casa bunicii pana la 5 ani si, pana la 8 ani, a stat in casa ei maxim o ora si jumatate in total (in cele 4-5 vizite pe care a reusit sa le faca). Celalalt nepot, mai mare, a stat in total (in toata viata lui) vreo 4-5 ore. Bunica nu porneste aragazul (mananca numai de la restaurant), nu le-a fiert nepotilor niciodata un ou, nu le-a facut un ceai, nu le-a schimbat niciodata un scutec, nu le-a dat un medicament, nu stie sa ii ia in brate... Ea are o teama de microbi si, de aceea (dar nu numai de aceea) nu pune mana usor pe ceva, inclusiv pe nepoti. De exemplu, cand vrea sa intre intr-un magazin, asteapta la usa pana intra sau iese cineva pentru a se putea strecura fara sa puna mana pe usa. Daca nu trece nimeni, scoate din poseta o manusa, o pune pe mana dreapta, deschide usa cu aceasta, intra, iar apoi isi scoate manusa si o pune la loc. Este un "caz". Cum ar putrea aceasta bunica sa ingrijeasca nepotii?
Daca instanta decide ca nepotii sa stea la bunici un weekend din cand in cand, bunica va fi bulversata. Nepotii n-au dormit niciodata in casa ei si nici nu vrea asta. Ea vrea sa-i vada numai in locuri impersonale: in parcuri, la restaurante, la locuri de joaca etc.
Daca instanta hotaraste sa-mi las copiii cu bunicii in vacanta, ce voi face?
Eu ii pun si la teme, le mai pun si restrictii la TV (nu-i las sa se uite cu orele si nesupravegheati), le mai pun si reguli...
Va felicit pentru ca sunteti un parinte responsabil si vreti sa imprimati copiilor dv. adevaratele valori, care nu sunt banii si bunurile materiale.
un_tata a scris:
Nu stiu sa va spun exact cum va fi medierea. Doamna avocat mi-a spus ca vom merge la cabinetul unui psiholog (cred ca de copii). In orice caz, indiferent cine va media, eu vreau sa merg. Poate mie mi se pare ca dreptatea este numai a mea; poate bunicilor li se pare ca dreptatea este numai a lor. Un om neimplicat emotional si cu experienta poate vedea mai clar ce este bine sa facem.nnVa multumesc pentru raspuns.
Decizia de a merge la mediere este foarte buna. Intrebarile mele aveau ca scop tocmai ideea de a va asigura ca mergeti la un mediator autorizat. Psihologul are o meserie foarte nobila si utila, insa rolul lui este de a ajuta omul sa se impace cu sine insusi. Mediatorul este profesionistul care ajuta partile sa se impace intre ele si sa ajunga la un acord comun.
Probabil bunicii vor sa mearga la psiholog sau sa fie prezent acesta in timpul medierii (probabil cineva a facut o analogie intre mediere si depunerea unei marturii din partea minorilor) pentru a putea fi prezent si copilul si sa poata fi influentat pentru obtinerea unor conditii mai avantajoase.
Se poate tine cont de doleantele copilului dar parintii sunt cei care trebuie sa hotareasca soarta lor, ei raspund de faptele si viitorul acestora.
Chiar daca bunicul este sursa permanenta de cadouri si chiar daca arunca astfel de afirmatii bombastice, aveti incredere in copiii dvs.
Discutati cu ei sincer (dar fara afirmatii jignitoare la adresa bunicului) despre cum se simte bunicul si de ce face afirmatiile respective. Asigurati-i ca pot sa-si viziteze bunicul oricand, asigurati-i de deplina dvs dragoste parinteasca.
Discutati principiile care sunt importante pentru dvs si de ce sunt importante (de ce sunt importante temele, scoala, munca, de ce alegeti pentru ei in felul acesta si nu in alt fel) si de ce vreti sa le insuflati aceste valori.
Rolul bunicilor este sa-i rasfete pe nepoti. Rolul parintilor este altul.
Discutati toate aceste lucruri cu copiii si aveti incredere in ei.
E normal ca doi oameni diferiti sa aiba valori diferite. E normal ca unor copii oamenii din jurul lor sa le transmita principii diferite. E indicat sa aiba o mai mare varietate de a alege, le face bine copiilor dv.
Nu puteti impune unei persoane ce cadouri sa cumpere, insa puteti sa decideti daca si cum sunt acele cadouri folosite. Sa taiem accesul la jocuri doar pentru ca s-ar putea sa ne tina din munca sau teme nu e o justificare, ar trebui sa fie ilegale.
Autoritatea de parinte o creati dv., nu bunicul. Nu-i puteti opri pe oamenii din jur sa le transmita lucruri negative copiilor; sigur, nu inseamna ca e bine, inseamna ca dv. va revine rolul de a-i invata sa discearna. Daca ii invatati bine, nu mai conteaza cine ce zice.
Nu vad un mesaj bun catre copiii dv. sa interziceti legatura lor cu bunicul; intr-o zi se vor casatori cu cineva care nu va place, ce faceti? Nu de pe pozitii de control se redreseaza relatiile, imi pare ca reactionati exact ca acel bunic.
Le puteti explica celor mici ce prevede legea pentru ei cand au varsta de acum, cand au 10 ani, cand au 14, cand au 16... e bine sa stie, sa discearna. Pe ei i-ati intrebat ce cred cand le-ati intrerupt relatia cu bunicul? Sunt marisori. Ei sufera in urma acestui razboi orb?
Nu vad sa conteze cat gaseste sau croseteaza bunica, daca in vizite copiii stau in oras sau in casa bunicilor. Puteti totusi folosi asta in avantajul dv.
Parintii noii sotii va sunt dv. tot socri, cum erau inainte si ceilalti; totusi, copiilor dv. ei nu le sunt bunici.
Va rog nu luati cele de mai sus ca o contrazicere a ideilor dv., ci ca un punct de vedere al scopului legii. Il compatimesc pe bunic, dv. sunteti mai puternic si ati trecut peste decesul sotiei; el nu a trecut peste decesul fiicei si face si el ce poate, gresit sau nu, sa ii tina amintirea vie.
Propuneti un program care sa urmareasca interesul copiilor; nu va pot da idei prea multe, ca inca n-am aflat nimic despre copii, doar varstele si nu pot desprinde multe de aici.
Totusi, fiecare dintre dorintele dv. trebuie argumentate; nu vad s aaveti sanse mari daca puneti atatea conditii.
Nu asteptati sa va sune bunicul, trimiteti copiii la ei sambata; propuneti-le sa le lasati copiii de sambata pana duminica maine. Cu lista de teme etc.
Sau, nu stiu, depinde si de copii mult si de ei nu am habar... gasiti alte moduri de a le arata ca ei conteaza, dar nu sunt parintii nepotilor lor.
Insa cererile dvs (cele numerotate de la 1 la 10) nu pot fi impuse de catre instanta.
Intr-adevar, cererile dv. punctuale nu pot fi impuse de instanta, insa la mediator dv. puteti cere tot ceea ce considerati important, iar acesta va va asista in negocierea unui program si a unor conditii de comun acord, de obicei intr-o singura sedinta, dupa care puteti merge in instanta cu acordul de mediere pentru autentificare, iar procesul se considera incheiat.
un_tata a scris:
Avocata bunicului, mama si om integru, mi-a sugerat sa particip impreuna cu bunicii la o mediere in cabinetul unui psiholog.
Avocata v-a facut o propunere foarte potrivita, aceea de a merge la mediere. Insa eu n-am inteles cum este cu propunerea de mediere in cabinetul unui psiholog...Este adevarat ca nu este obligatoriu ca mediatorul sa desfasoare sedinta in biroul sau, insa in acest caz, este vorba de o mediere asistata de un mediator, de o tentativa de "mediere" in prezenta unui psiholog sau de o mediere asistata de un mediator in prezenta unui psiholog?!
perfect de acord cu d-na mediator nici eu nu inteleg de ce este necesar psiholog si , mai ales , prezenta copiilor...sa nu fie o cursa:D
Divort cu minori
edi0220
Buna seara,
Inca nu am depus actele de divort, urmeaza saptamana care vine. Intre timp copii sunt cu sotia, la tatal ei.
Copii sunt minori, am fost activ in ... (vezi toată discuția)