Vizitarea nepotilor de catre bunicii materni dupa ce mama copiilor a murit

Mie una mi se pare exagerat din partea bunicului sa ceara in instanta program de vizitare in situatia in care tatal nu s-a opus niciodata legaturilor bunicilor cu nepotii si au existat vizite si anterior procesului. Tatal nu le refuza bunicilor dreptul de a-si vedea nepotii, atunci ce cere de fapt bunicul prin acest proces, care este intentia lui, care este motivatia lui?

Utilizatorul a scris in primul mesaj cum s-a ajuns la proces.
un-tata a scris :

M-am suparat si nu i-am mai lasat sa iasa impreuna. I-am transmis bunicului ca, daca imi promite ca nu le mai spune copiilor lucruri urate despre mine si daca tine cont de principiile pe care le-au invatat de la mine, revenim la o relatie fireasca si poate sa-si vada nepotii in continuare. Bunicul, care, probabil, a considerat sub demnitatea lui sa promita asta, a apelat la instanta pentru a se stabili un program de vizitare a nepotilor.

@un_tata, ce e bine , e ca pana sa se stabileasca un program de vizita la bunici , se va desfasura o ancheta psihosociala la acestia. Ar fi bine ca asistentii sociali sa vb si cu copiii.
Dvs aveti nevoie de avocat, dupa e veti sta de vb cu acesta ( de preferat pana sa mergeti la mediere, psihologi etc), veti intelege si ce v-a zis Avlil.

Domnule un_tata, imi pare rau ca mesajul meu v-a facut sa va luati jucariile si sa plecati. Scopul lui era sa va ajute sa intelegeti ca altceva conteaza pentru instanta si ca dv. trebuie sa fiti adultul in toata povestea asta. Fara jucarii.
Daca nu va place un raspuns, nu inseamna ca el nu va poate fi de ajutor. Regret ca nu v-am spus ce doreati, eu v-am spus strict raportat la instanta si lege.
Din pacate, aceasta atitudine nu va va ajuta in fata judelui; atitudinea de parinte care s-a jertfit hranindu-si copiii nu prea mai are intelegere in secolul actual. Nu mai e atat de dificil sa le punem o paine pe masa copiilor nostri, motiv pentru care sa-i duceti/aduceti/ imbracati/hraniti nu reprezinta ceva de lauda pentru un parinte, ci normalitatea si obligatia lui socio-legala.
Ce ar fi de laudat in conditiile actuale ale societatii e sa vedem dincolo de nevoile primare ale copiilor nostri: nevoia de timp cu noi, de independenta, nevoia lor de alte persoane, de socializare, de libertate de a decide etc. Asta e mai dificil azi.
Nu va judec calitatile de tata, desi cred si eu ca la 7 ani ar fi ok sa foloseasca singur toaleta publica un copil, dar pareti prea protectiv. Nu spun ca atitudinea dv. nu are o justificare logica, ci ca ultraprotectia nu e vazuta bine de o instanta. Si conteaza mult si modul cum expui realitatea.
Toate cele insirate de mine mai sus conteaza intr-o instanta; nu sunt parerile mele, sunt idei despre ce va avantajeaza si ce nu intr-un eventual proces cu bunicii. Daca ii spuneti judelui ca v-a descoperit si sunteti un mare egoist, daca o faceti pe suparatul ca nu ati vorbit indeajuns ori ca n-ati apucat sa precizati x ori y lucru... cat de mult credeti ca va va avantaja atitudinea de om ranit in sentimentul propriu ca lumea/instanta nu e de acord cu el? Va va dauna... Cat de mult depinde de instanta si de reactiile dv. concrete.

Mirebire: sunt parinti care nu isi lasa copiii sa foloseasca decat toaleta de acasa; merg dimineata cand pleaca si apoi la pranz cand revin; in rest, mult succes, tarie de caracter si infectii! :D

Doamna IuliaCristina, omului i-a murit copilul, e normal sa fie confuz si sa isi confunde familia extinsa cu una mai apropiata, e normal sa isi doreasca. Din pacate, nimeni nu pare a-l ajuta de a trece peste greseala asta de judecata, poate nu vad ce confunda cu ce...

ORICE program cu vizite mai rare decat un weekend la doua saptamani va fi considerat de bunici o INFRANGERE. Ei vor considera o infrangere chiar si daca vor putea sa-i viziteze din doua in doua saptamani. Inainte puteau veni, daca doreau, saptamanal. Credeti ca bunicii pot obtine un weekend la doua saptamani? Este exclus. Tatal nu este la egalitate cu bunicii in ceea ce priveste cresterea propriilor copii.

nu este exclus sa obtina un asemenea program daca reusesc sa-i probeze necesitatea si au un avocat abil.
nu ramane decat sa va aparati pe masura si sa aduceti probe in ce priveste sutinerile dvs.

Buna ziua, tuturor!

Nu am plecat din forum (cu sau fara jucarii) pentru ca nu ar fi fost corect din partea mea ca, dupa atatea contributii pe care multi le-au adus la subiectul deschis de mine, sa nu continui sa scriu despre evolutia cazului.

Intristarea mea (copilareasca?) s-a datorat faptului ca n-am inteles corect ca ceea ce traieste, si simte un om este ceva, iar ceea ce poate legea - rece, impersonala, seaca - sa reglementeze este alceva.

Am fost ieri la mediere si va voi spune cum a fost. Pentru o mai clara si rapida expunere, voi folosi un stil sistematizat.

1. La mediere au fost: bunicii, eu, avocata bunicului si un psiholog de copii.

2. Am convenit de la inceput ca scopul sa fie o intelegere a partilor, fara sa mai fie nevoie de audierea in sala de consiliu (de la judecatorie) a minorului de 12 ani.

3. Bunicii au prezentat nevoile lor de a-si vedea nepotii si imposibilitatea de a face acest lucru deoarece eu (tatal) i-am oprit.

4. Eu am explicat ca inteleg nevoia copiilor mei de a avea o relatie cu bunicii si, in acelasi timp, nevoia bunicilor de a-si vedea nepotii dar ca am cateva conditii de pus.

5. Au urmat discutii (mai mult sau mai putin fierbinti) care au durat cateva ore. In final, bunicii mi-au spus sa le fac eu o oferta de vizitare a nepotilor, iar eu le-am facut.

6. Programul de intalniri (stabilit de comun acord) dintre bunici si nepoti

- o data pe luna, la sfarsit de saptamana, de vineri pana sambata sau de sambata pana duminica (deci o singura noapte), nepotii pot merge "acasa" la bunici (de fapt, la hotelul unde sta in permanenta bunicul);

- a treia si a patra zi de Craciun;

- a treia si, eventual, a patra zi de Paste;

- in vacanta de vara, doua reprize de intalniri cu bunicii separate de un interval (o saptamana, doua in care copiii vor fi cu mine) astfel: 10 zile la mare si 7 zile la munte (pot fi si invers, dar in limita a 17 zile).

7. Conditiile cerute de mine si acceptate de bunici

In perioada in care copiii vor sta cu bunicii:

- la hotelul bunicului: baiatul (12 ani) si fetita (7 ani) vor dormi in camere separate ale aceluiasi apartament, bunicul va dormi in camera cu baiatul, fetita va dormi singura in alta camera, iar usa dintre camere va fi deschisa (pentru ca fetita sa nu se simta prea singura);

- la un hotel strain (de la mare sau de la munte): se vor inchiria doua camere diferite; intr-una vor dormi baiatul cu bunicul, iar in cealalata vor dormi fetita cu bunica;

- bunicul va evita sa aiba in hotelul sau (unde vor dormi nepotii) pliante cu reclame la casele de toleranta;

- copiii nu vor fi lasati singuri, nici macar in timpul siestei de dupa-amiaza a bunicului (bunica este bolnava si nu se poate implica);

- la televizor se vor uita numai in prezenta unuia dintre bunici si in limita doua ore pe zi; daca vor dori sa navigheze in Internet, o vor face in prezenta unuia dintre bunici, cel mult o ora pe zi (in afara intervalului acceptat, televizoarele vor fi oprite intr-un mod mai sigur (dezactivarea prizelor de curent, parolare, sau alta metoda ferma));

- cand vor merge la mare, bunicul s-a angajat sa ia impreuna cu ei o alta familie - cu care are relatii de amicitie (de fapt, mai mult de serviciu) - cu membri mai tineri, din care face parte si o fetita de 16 ani care, prin implicarea in activitatile copiilor mei, poate suplini - atunci cand este necesar - slabiciunile bunicilor; pe aceasta se vor baza bunicii la activitati de felul: supravegherea copiilor pe malul marii (poate si in timpul odihnei de dupa-amiaza a bunicului), jocuri, mersul la toaletele aglomerate din restaurante etc.

- copiii vor vorbi zilnic cu mine la telefon;

- bunicul nu le va spune copiilor lucruri urate despre mine si sotia mea, nu va injura in fata lor;

- bunicul nu va incerca sa le modifice copiilor sistemul de valori in care eu ii educ;

- bunicii se vor consulta cu mine atunci cand vor sa le faca nepotilor daruri mai importante (console de jocuri, telefoane, haine, adidasi cu roti pe talpi etc.).

7. Suplimente benevole

Daca relatia cu bunicii va decurge bine (vis-a-vis de conditiile pe care le-am cerut), eu ii voi lasa pe bunici sa-si vada mai des nepotii, in afara programului stabilit, in timpul saptamanii, sau sa stea impreuna mai multe zile in vacanta. Altfel (si sper sa nu fie cazul) ne vom tine de program si atat.

8. Alinarea sufletelor

Eu nu am avut ca scop sa-i indepartez pe copiii mei de bunici si sa obtin un program cu vizite cat mai rare si cat mai scurte. Eu tin la relatia copiilor mei cu bunicii lor. Eu tin la bunici; doar mi-au fost socri 20 de ani si am impartit impreuna multe bucurii, greutati si victorii. Daca as fi vrut sa-i indepartez, as fi angajat un avocat bataios, as fi lasat procesul sa mearga mai departe si as fi cerut - cu mari sanse de castig - un program cu vizite mai rare (de exemplu: un weekend la doua luni). Dar eu nu vreau asta. Vreau sa-i "salvez" si pe bunici; conteaza si ei pentru mine. Sunt destul de batrani (70 de ani) si de tristi. Vreau sa se bucure si ei mai mult de viata.

Din aceste considerente eu am propus, iar ei au acceptat, ca nepotii sa mearga o noapte pe luna la domiciliul lor. Dar nu va fi doar atat; daca bunicii vor tine cont de conditiile mele, ii voi lasa sa-si vada nepotii mult mai des. Si, atentie, daca bunicii, din greseala, accidental, vor mai face cate o "nazbatie", nu voi fi absurd sa renunt la intelegere. Cer numai ca aceste derapaje sa fie exceptii rare. Eu tin la bunici ba, mai mult, le sunt recunoscator pentru multe lucruri, chiar daca m-au suparat. Vreau sa fie bine, sa fie bucurie, sa fie alinare pentru toti.

9. In urma intelegerii copiii nu vor mai fi implicati, iar noi - adultii - vom merge in instanta pe 20 noiembrie unde vom semna intelegerea stabilita, iar procesul se va incheia.

10. Toate discutiile au durat 5 ore si 15 minute.

---

La sfarsitul intalnirii, doamna psiholog mi-a intins mana si m-a felicitat, iar bunicilor le-a revenit zambetul pe buze; i-am revazut - dupa destul timp - cu bucurie si speranta pe chipuri. Am coborat impreuna cu liftul, iar bunicul mi-a zis: "Unde iti este masina? Am un cadou pentru nepoti." . Afara era deja intuneric, iar aerul rece si curat parca spala praful adunat pe sufletele noastre in ultimii trei ani; anii care s-au scurs de la moartea fiicei lor, cea care mi-a fost sotie douazeci de ani. Ajunsi la masina lor, bunicul mi-a intins o punga pentru nepoti. Inauntru era ciocolata de casa (preferata baiatului), prajituri (tot de casa) si fructe. Am luat punga si am plecat spre masina mea. In urma, bunicii, batranei si osteniti, s-au urcat in masina lor si au plecat spre casa, in orasul in care locuiesc (la o ora de mers).

Cand am ajuns acasa, le-am spus copiilor ca se vor reintalni cu bunicii. Au fost foarte bucurosi. Isi doreau mult aceasta. Am cinat, am gustat din bunatatile de la bunici, iar apoi copiii le-au telefonat amandurora, le-au multumit pentru delicatese si au mai povestit cate ceva. Am adormit cu sufletele mai linistite.

---

In acest forum am avut o experienta buna si plina de invataminte. V-am simtit aproape si acest lucru mi-a dat curaj. In ciuda unor aparente sfaturi critice (care, de fapt, au fost spre bine), va apreciez si va respect pe toti.

Va multumesc tuturor

Cu drag,
Sebastian S.