Familia mea, in pragul prabusirii

problemele dvs nu sunt de natura legala ci mai mult necesita o rezolvare amiabila,incercati sa discutati cu socrii,cu sotia ,daca va permiteti mutati-va cu sotia si fiica pentru a evita influenta nefasta a socrilor in destramarea relatiilor de familie.

Aveti unde sa va mutati ?

Sunt probleme inerente oricarei familii, peste care trebuie sa treceti cu multa rabdare, tact si iubire.

Vorbiti in primul rand cu sotia, dovediti ca o iubiti si convingeti-o ca cel mai bine pt minor este sa creasca alaturi de ambii parinti.

Lasati- o eventual pe ea sa discute cu parintii sai despre atitudinea acestora. Cel mai bine ar fi probabil sa va mutati separat, daca exista posibilitati.

Va multumesc tuturor celor care au avut interesul de a-mi raspunde intrebarii mele,si regret in acelasi timp sa recunosc un lucru:ca dragostea dintre mine si sotie s-a spulberat cu mult timp in urma,in urma descoperirii ca sotia mea nu a renuntat la trecutul ei si a ramas in aceleasi relatii cu fostii.Practic nu a inchis definitv "poarta" celibatului ramanand asa ptr mult timp.Chiar daca avem un copil adorabil asta nu a schimbat cu nimic relatia dintre noi,ba mai mult,au aparut reprosuri ca acest copil minunat ar fi treb.facut cu altcineva si nu cu mine.Malovesc de foarte multe aberatii si minciuni fapt ptr care incerc cu toata incrancenarea sa rezist si sa raman langa copil.Mi-am canalizat toata dragostea asupra acestui copil si raman sa suport toate umilintele numai de dragul copilului meu.Cei care aveti copii ve-ti intelege si ma ve-ti crede in egala masura.Mi-am iubit sotia cu ardoare si fiind coplesit de sentimentele pe care le aveam ptr ea ,am fost practic
dezradacinat ca un copacel care crestea numai din faptul ca o adoram.Lovitura a fost crancena ptr mn,ma puteti considera unul dintre barbatii prosti ai societatii,ptr ca din dragoste am oferit totul,cat mi-a stat in putinta,incepand de la sentimente pana la faptul ca nu o lasam prea mult sa munceasca in casa,sa o ajut sa faca de mancare, sau sa calce hainele sau sa spele baile,sa fiu eu ala care sa-i demonstrez ca pot face mai mult chiar si dupa o zi de munca,sa nu aiba tendinta sa creada vreodata ca am luat-o de sclava sau cum am mai auzit ,sa slugareasca de dimineata pana seara si sa mai fie si umilita,adica batuta sau mai stiu eu ce....NU!..asa ceva sotia mea nu a trait iar drept rasplata,intors din strainatate,ma vad in imposibilitatea de-a mai face ceva ptr ca practic mai am putin si sunt izgonit! Mama mea mi-a spus ca asa am educat-o asa o am si ca sunt vinovat de propria mea atitudine fata de femeia aleasa... rodul propriului meu cusur ,dar nu am vrut decat sa-i ofer o
viata
linistita si atat.Amincercat pe cat posibil sa vb cu ea in fel si chip cum m-ati informat numai ca nu am cu cine sa vorbesc, ca nu se vrea comunicare,intelegere,nimica.Tot ce spun se interpreteaza, iar ei sunt toti impotriva mea iar eu sunt doar unul singur impotriva lor...M-as fi asteptat la mai mult ajutor si intelegere din partea sotiei avand in vedere ca este profesoara si are si 2a facultati....deci e totusi o persoana cu potential fapt ptr care eu am admirat-o si am respectat-o intotdeauna. E drept ca eu nu ma pot ridica la aceeasi inlatime,nu am aceleasi studii dar cand ne-am casatorit nu ne-am bazat pe asta ci pe sentimete....adica ale mele; ca repede am inteles ca de fapt eram casatorit....... dar tot singur!.....Asa ca,va mai rog inca odata macar de dragul copilului meu :cum sa procedez in cazul in care ma dau afara din casa,ca pe buna dreptate nu e casa mea ci a socrilor;iar sa plecam cu gazda nu vrea ptr ca nu mai vrea sa dea bani la altii cum am dat in italia ca
nd am
stat cu chirie.Sau daca ma trezesc cand ma intorc de la munca cu hainele in starda cum sa procedez??cer cu disperare un raspuns pe cat posibil unde sa nu includ violenta ca nu sunt genul....daca v-oi pleca de buna voie,atunci cu siguranta ma v-or da ptr abandon familial si nici copilul nu ma v-or mai lasa sa-l vad vreodata!.....E o rusine ca un barbat sa ajunga in situatia asta,imi este rusine de ceea ce traiesc si de ceea ce scriu, in schimb nu-mi este rusine ca imi iubesc copilul foarte mult si mi-as fi dorit sa pot face ceva ca macar si sotia mea,sa-si intoarca inima catre mn....Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte pe toti!...imi pare tare rau ca nu am reusit sa demonstrez nimanui nici macar mie ca pot avea o familie linistita si ca pot fi un sot si un tata desavarsit.Amavut o copilarie traita pe strazi din cauza nereusitelor in casnicia mamei mele,s-a chinuit sa ma creasca si sa ma faca om,ca eu la randul meu sa nu ofer ceea ce am trait eu si i-am promis lucrul asta....am
dezamagit-o;ca prin cumintenia si linistea mea am demonstrat doar stupiditate...regret,dar un altul nu pot fi!...
-----------------------------------------------------------------

Nu aveti de ce sa fiti deznadajduit, astfel de lucruri se intampla in viata, nu-i un capat de tara si nu-i nimic rusinos. Poate aceasta femeie nu era pt dvs, poate oti fi sortit alteia.. Va puteti desparti omeneste si va puteti intelege amiabil pt copilul vostru. puteti ramane prieteni
Daca nu sunteti dorit intr-un loc,nu trebui sa va ambitionati sa ramaneti.
Discutati intai cu sotia despre divort, copil, stabiliti termenii si puteti divorta la notar sau incheiati un acord si il depuneti in instanta.
Important e sa va intelegeti in ce tine de copil, program de vizita, cat veti contribui la intretinerea copilului etc