Retrocedari

Pe Legea 10/2001 se poate introduce actiunea daca mai este in termen. actiunile sunt scutite de taxa de timbru dar presupune o Notifiacare prin executorul judecatoresc care costa in jur de 200 lei. trebuie vazut cine exact detine acum terenul si daca nu a fost vandut unei societati.

Stimat forumist @Avocat_Ceornea_Cezar,

Ce doriți să spuneți prin forumulurea ,,Pe Legea 10/2001 se poate introduce actiunea daca mai este in termen,, ?

Pornind de la premisa că data postării răspunsului dvs este data de 23 Ianuarie 2014, 17:20, iar a întrebării, pe 23 Ianuarie 2014, 14:28.

Puteți detalia, vă rog?

Cu stimă.

Stimat forumist,

Neprimind răspunsul sperat, aş dori să clarific anumite chestiuni legate de Legea 10/2001, mai precis de termenul de depunere a notificărilor.

În ceea ce priveşte respectivul termen, acesta este, de foarte mult timp, depăşit. Conform Legii sus-amintite, termenul a fost pelungit, iar ultima prelungire arată data limită la care se puteau depune notificări:14 februarie 2002.

Ceea ce trebuie subliniat este natura juridică a termenului: este un termen de decărere, nu de prescripţie. Ceea ce diferenţiază cele două instituţii - decăderea de prescripţie - este faptul că, dacă prescripţia poate cunoaşte suspendări şi întreruperi ale termenului, decăderea, ca principiu, nu. Deci vorbim de termenul de 14 februarie 2002, fără posibilitatea prelungirii acestuia în folosul părţii care face notificarea.

În acest sens, jurisprudenţa este atât clară, cât şi constantă. Voi cita, în acest sens, Decizia nr. 3923 din 22 iunie 2010, .C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală:

,,Împrejurarea că reclamanţii au emigrat din România în anul 1988, respectiv, în anul 1992, nu poate fi considerată mai presus de voinţa lor în aflarea faptului că notificarea trebuia depusă, sub pedeapsa decăderii, într-un anumit termen impus de lege.

Pe de altă parte, durata termenului de depunere a notificării şi modul „absolut la voia întâmplării, total nejustificat" în care legiuitorul a fixat această durată nu constituie aspecte de natură să atragă nelegalitatea hotărârii instanţei de apel astfel încât să justifice incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C proc. civ.

Ambele instanţe de fond au aplicat şi interpretat corect prevederile legii materiale speciale - art. 22 din Legea nr. 10/2001 - motiv pentru care criticile sub acest aspect nu sunt întemeiate.

Cât priveşte faptul că instanţele trebuiau să aplice direct prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului, este de reţinut că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Cauza Golder contra Regatului Unit, 1975, că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum şi că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept".

Aşadar, cu condiţia ca dreptul să fie efectiv, statul poate să reglementeze într-un anumit mod accesul la justiţie şi chiar să îl supună unor limitări sau restricţii.

O modalitate prin care un stat-parte la Convenţie poate limita sau restrânge dreptul la un proces echitabil este şi obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile.

În acest sens, în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „raţiuni de flexibilitate şi eficienţă, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [....] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europe,,.

Această posibilitate reprezintă marja de apreciere pe care Curtea o recunoaşte statelor membre în privinţa drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este şi dreptul la un proces echitabil.,,

În ceea ce priveşte alte legi de restituire a proprietăţilor, din păcate, aici nu văd nici o şansă de succes în cazul în care se doreşte de-abia acum iniţierea acestor proceduri. În lipsa oricăror demersuri anterioare, o încercare de restituire nu ar avea temei juridic.

Au mai existat anumite variante, precum Legea 221/2009, în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare, dar şi aici termenele au fost depăşite.

Prin urmare, repet: pentru un demers complet nou, fără alte demersuri anterioare, cum ar fi acţiuni în constatare a dreptului, notificări pe Legea 10 în termen, acţiuni judecătoreşti favorabile, anulări ce contracte, Hotărâri CEDO favorabile, recunoaşteri explicite ale Statului după 1989...etc, o astfel de acţiune nu ar avea şanse de reuşită.

Cu stimă.