CFP fara cerere din partea angajatului

1. Decizia de a demisiona reprezintă actul unilateral de voinţă al salariatului şi nu poate fi „impusă” de angajator. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are niciun temei legal în a influenţa decizia salariatului privind încetarea contractului de muncă prin demisie. Dacă angajatorul doreşte încetarea raporturilor de muncă cu salariatului, acesta are la dispoziţie varianta concedierii, cu respectarea însă a dispozitiilor prevazute in Codul muncii.

2. Daca presiunile exercitate de angajator asupra salariatului pentru a obţine demisia acestuia sunt cauzate de săvârşirea de către salariat a unei abateri disciplinare, angajatorul are la dispoziţie posibilitatea sancţionării disciplinare a salariatului, inclusiv prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Angajatorul are obligatia să respecte prevederile legale privind cercetarea disciplinară prealabilă, anterior aplicării oricărei sancţiuni disciplinare, cu excepţia avertismentului scris care se poate aplica fara a se efectua in prealabil cercetarea disciplinara.

3. Salariatul care a demisionat va putea să sesizeze instanţa judecătorească, solicitând anularea demisiei, în cazul în care pretinde că demisia a fost provocată de angajator.

4. Art. 3. C.mun.
(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
...

Astfel, libertatea muncii implică libertatea persoanei de a-şi exercita sau nu dreptul la muncă, de a hotărî unde, pentru cine şi în ce condiţii va munci, libertatea alegerii profesiei, libertatea de a decide încetarea raporturilor de muncă prin demisie, dreptul de a participa, cu ocazia negocierilor colective şi individuale, la fixarea condiţiilor de muncă.

5. Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Condiţiile de fond ale răspunderii patrimioniale sunt următoarele: calitatea de salariat la angajatorului păgubit, a autorului faptei, existenţa unui contract de muncă valabil încheiat, fapta ilicită a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei.