INM 2015...ADMITERE!!!

stella1980 a scris:

OvidiuDanut a scris:

stella1980 a scris:

OvidiuDanut a scris:

Sunt de acord doar cu partea contradictiei inutile....Mai departe nu pot fi de acord. Una este sa citezi paratul la interogatoriu sub rezerva dezbaterii si alta este sa doresti si raspusurile. Asta presupune atat incuviintarrea cat si administrarrea probei, sunt chestiuni incompatibile cu contradictorialitatea...Ce sa mai dezbati daca deja ai incuviintat si administrat? Revenirea asupra unor probe deja incuviintate se poate doar daca dupa adminkatrarea altora judele considera ca nu mai este necesar si asta tot dupa punerea in discutia partilor in prealabil.

In numele celeritatii si bunei desfasurari judele nu poate transgresa principiile fundamentale.
Transpusa persoanei juridice dispozitia art 203 as intelege o doar in sensul ca pj sa aiba la primul termen un reprezentant la instanta pregatit cu raspunsurile pe care sa le depuna doar dupa ce se pune in discutie si se incuviinteaza.

Exact la asta ma gandeam si eu! Solutia ar fi sa formulam raspunsurile, dar sa nu le trimitem, ci sa ma prezint in instanta la termen si daca judecatorul si dupa discutarea probelor considera ca o astfel de proba indeplineste conditiile de la art. 255, depun raspunsurile. Din cate stiu eu, nu exista un termen in care trebuie sa formulez raspunsurile, instanta neindicand nici in adresa un termen, asta insemnand ca pot sa le depun si la primul termen de judecata.
Chestiunea cu riscul, nu stiu ce sa zic, asta e parerea mea si o sustin pana la capat, daca stau sa ma gandesc sa nu risc inseamna ca nu sunt stapana pe ceea ce eu cred.
Multumesc, Ovidiu.

Cu placere,

Succes!

Astept sa ne spui finalitatea confruntarii;)

Si eu sunt extrem de curioasa. :) O sa vedem.

Am avut dreptate!!! A fost o adevarata dezbatere. Avocata partii adverse si-a inceput pledoaria solicitand instantei aplicarea art. 358, pentru ca eu nu depusesem raspunsurile la interogatoriu (raspunsuri pe care le aveam la mine :) Eu am intervenit si mi-am sustinut punctul de vedere in sensul nedepunerii acestora si am mai subliniat si ca nu am spus niciodata ca refuzam sa raspundem la interogatoriu, ci am considerat ca aceasta proba trebuie supusa in prealabil dezbaterii contradictorii. De asemenea, am mai sustinut ca daca instanta va incuviinta proba, dupa ce partile se pronunta asupra admisibilitatii ei, ne vom supune dispozitiilor instantei si vom depune raspunsurile. Judecatorul incercand probabil sa vada cat de hotarata sunt a zis ca instanta poate dispune orice masura cu privire la probe, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecata. Eu am intervenit si am zis ca acest lucru nu trebuie sa se realizeze cu incalcarea principiului contradictorialitatii. Avocata a intervenit din nou si insista sa se faca aplicarea art. 358. In momentul acela a intervenit judecatorul si a zis: "Da, d-na avocat, dar mai intai trebuie sa incuviintez proba" (zambind). Dupa ce ne-am spus fiecare parerea despre admisibilitatea probei, judecatorul a respins proba cu interogatoriu si mi-a confirmat ca aveam dreptate. A fost super tare!

stella1980 a scris:

stella1980 a scris:

OvidiuDanut a scris:

stella1980 a scris:

OvidiuDanut a scris:

Sunt de acord doar cu partea contradictiei inutile....Mai departe nu pot fi de acord. Una este sa citezi paratul la interogatoriu sub rezerva dezbaterii si alta este sa doresti si raspusurile. Asta presupune atat incuviintarrea cat si administrarrea probei, sunt chestiuni incompatibile cu contradictorialitatea...Ce sa mai dezbati daca deja ai incuviintat si administrat? Revenirea asupra unor probe deja incuviintate se poate doar daca dupa adminkatrarea altora judele considera ca nu mai este necesar si asta tot dupa punerea in discutia partilor in prealabil.

In numele celeritatii si bunei desfasurari judele nu poate transgresa principiile fundamentale.
Transpusa persoanei juridice dispozitia art 203 as intelege o doar in sensul ca pj sa aiba la primul termen un reprezentant la instanta pregatit cu raspunsurile pe care sa le depuna doar dupa ce se pune in discutie si se incuviinteaza.

Exact la asta ma gandeam si eu! Solutia ar fi sa formulam raspunsurile, dar sa nu le trimitem, ci sa ma prezint in instanta la termen si daca judecatorul si dupa discutarea probelor considera ca o astfel de proba indeplineste conditiile de la art. 255, depun raspunsurile. Din cate stiu eu, nu exista un termen in care trebuie sa formulez raspunsurile, instanta neindicand nici in adresa un termen, asta insemnand ca pot sa le depun si la primul termen de judecata.
Chestiunea cu riscul, nu stiu ce sa zic, asta e parerea mea si o sustin pana la capat, daca stau sa ma gandesc sa nu risc inseamna ca nu sunt stapana pe ceea ce eu cred.
Multumesc, Ovidiu.

Cu placere,

Succes!

Astept sa ne spui finalitatea confruntarii;)

Si eu sunt extrem de curioasa. :) O sa vedem.

Am avut dreptate!!! A fost o adevarata dezbatere. Avocata partii adverse si-a inceput pledoaria solicitand instantei aplicarea art. 358, pentru ca eu nu depusesem raspunsurile la interogatoriu (raspunsuri pe care le aveam la mine :) Eu am intervenit si mi-am sustinut punctul de vedere in sensul nedepunerii acestora si am mai subliniat si ca nu am spus niciodata ca refuzam sa raspundem la interogatoriu, ci am considerat ca aceasta proba trebuie supusa in prealabil dezbaterii contradictorii. De asemenea, am mai sustinut ca daca instanta va incuviinta proba, dupa ce partile se pronunta asupra admisibilitatii ei, ne vom supune dispozitiilor instantei si vom depune raspunsurile. Judecatorul incercand probabil sa vada cat de hotarata sunt a zis ca instanta poate dispune orice masura cu privire la probe, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecata. Eu am intervenit si am zis ca acest lucru nu trebuie sa se realizeze cu incalcarea principiului contradictorialitatii. Avocata a intervenit din nou si insista sa se faca aplicarea art. 358. In momentul acela a intervenit judecatorul si a zis: "Da, d-na avocat, dar mai intai trebuie sa incuviintez proba" (zambind). Dupa ce ne-am spus fiecare parerea despre admisibilitatea probei, judecatorul a respins proba cu interogatoriu si mi-a confirmat ca aveam dreptate. A fost super tare!

Bvo...da mi voie sa impartasesc victoria cu tine. Era limpede ca asa stau lucrurile. Probabil si judele si a dat seama ulterior de eroare, dar na, nu putea recunoaste imediat. Felicitari pentru verticalitate si curaj!

_Fleur_ a scris:

OvidiuDanut a scris:

Tentativa idonee la o infractiune poate fi savarsita:
a. numai cu intentie directa
b. cu intentie directa si indirecta
c. cu int directa, indirecta si praeterintentie.

b.

Raspunsul pe grila este corect. Insa tot domnul MU afirma in cartea lui ca tentativa la infractiunea complexa praeterintentionta este incriminata. Exemplu: talharia urmata de vatamarea corporala.
Grila este cladita pe fundamentul posibilitatii ceea ce evident ca ar trebui sa acopere si exceptiile. Cred ca este gresit doar b.

OvidiuDanut a scris:

stella1980 a scris:

stella1980 a scris:

OvidiuDanut a scris:

stella1980 a scris:

OvidiuDanut a scris:

Sunt de acord doar cu partea contradictiei inutile....Mai departe nu pot fi de acord. Una este sa citezi paratul la interogatoriu sub rezerva dezbaterii si alta este sa doresti si raspusurile. Asta presupune atat incuviintarrea cat si administrarrea probei, sunt chestiuni incompatibile cu contradictorialitatea...Ce sa mai dezbati daca deja ai incuviintat si administrat? Revenirea asupra unor probe deja incuviintate se poate doar daca dupa adminkatrarea altora judele considera ca nu mai este necesar si asta tot dupa punerea in discutia partilor in prealabil.

In numele celeritatii si bunei desfasurari judele nu poate transgresa principiile fundamentale.
Transpusa persoanei juridice dispozitia art 203 as intelege o doar in sensul ca pj sa aiba la primul termen un reprezentant la instanta pregatit cu raspunsurile pe care sa le depuna doar dupa ce se pune in discutie si se incuviinteaza.

Exact la asta ma gandeam si eu! Solutia ar fi sa formulam raspunsurile, dar sa nu le trimitem, ci sa ma prezint in instanta la termen si daca judecatorul si dupa discutarea probelor considera ca o astfel de proba indeplineste conditiile de la art. 255, depun raspunsurile. Din cate stiu eu, nu exista un termen in care trebuie sa formulez raspunsurile, instanta neindicand nici in adresa un termen, asta insemnand ca pot sa le depun si la primul termen de judecata.
Chestiunea cu riscul, nu stiu ce sa zic, asta e parerea mea si o sustin pana la capat, daca stau sa ma gandesc sa nu risc inseamna ca nu sunt stapana pe ceea ce eu cred.
Multumesc, Ovidiu.

Cu placere,

Succes!

Astept sa ne spui finalitatea confruntarii;)

Si eu sunt extrem de curioasa. :) O sa vedem.

Am avut dreptate!!! A fost o adevarata dezbatere. Avocata partii adverse si-a inceput pledoaria solicitand instantei aplicarea art. 358, pentru ca eu nu depusesem raspunsurile la interogatoriu (raspunsuri pe care le aveam la mine :) Eu am intervenit si mi-am sustinut punctul de vedere in sensul nedepunerii acestora si am mai subliniat si ca nu am spus niciodata ca refuzam sa raspundem la interogatoriu, ci am considerat ca aceasta proba trebuie supusa in prealabil dezbaterii contradictorii. De asemenea, am mai sustinut ca daca instanta va incuviinta proba, dupa ce partile se pronunta asupra admisibilitatii ei, ne vom supune dispozitiilor instantei si vom depune raspunsurile. Judecatorul incercand probabil sa vada cat de hotarata sunt a zis ca instanta poate dispune orice masura cu privire la probe, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecata. Eu am intervenit si am zis ca acest lucru nu trebuie sa se realizeze cu incalcarea principiului contradictorialitatii. Avocata a intervenit din nou si insista sa se faca aplicarea art. 358. In momentul acela a intervenit judecatorul si a zis: "Da, d-na avocat, dar mai intai trebuie sa incuviintez proba" (zambind). Dupa ce ne-am spus fiecare parerea despre admisibilitatea probei, judecatorul a respins proba cu interogatoriu si mi-a confirmat ca aveam dreptate. A fost super tare!

Bvo...da mi voie sa impartasesc victoria cu tine. Era limpede ca asa stau lucrurile. Probabil si judele si a dat seama ulterior de eroare, dar na, nu putea recunoaste imediat. Felicitari pentru verticalitate si curaj!

Daa, era limpede, dar e mai usor de zis asta dupa ce a trebuit sa ma contrazic cu judecatorul si sa o tin pe-a mea in conditiile date. Oricum, multumesc pentru sustinere, faptul ca cineva sustinea exact ce gandeam si eu, cu aceleasi argumente, m-a convins ca am dreptate. Spor la invatat!