INM 2015...ADMITERE!!!

Risc un raspuns: b.c.

_Fleur_ a scris:

Risc un raspuns: b.c.

in cazul unei actiuni in uzucapiune intemeiata pe prevederile codului civil de la 1865

a.calitatea procesuala pasiva are persoana in favoarea careia opereaza prezumtia ca este actualul proprietar al imobilului
b.calitatea procesuala pasiva are intotdeauna unitatea administrativ teritoriala in raza careia se afla imobilul ,in cazul in care ultimul proprietar a decedat fara a lasa mostenitori legali sau testamentari ,indiferent de data decesului
c.justifica in proces calitate procesuala pasiva si persoana de la care reclamantul a dobandit imobilul printr-un act de vanzare-cumparare incheiat sub semnatura privata

barem a /titlul de proprietate genereaza o prezumtie simpla de proprietate (la uzucapiune tu posesor neproprietar il chemi in judecata pe proprietarul neposesor)/ pe vechiul cod statul culegea mostenirea vacanta ,iar in prezent unitatea adm teritoriala/ nu opereaza transmiterea propr prin inscris sub semnatura privata,in cazul imob,dc opera nu era nevoie de uzucapiune

in dreptul penal,cutuma

a.nu poate constitui niciodata izvor de drept
b.poate fi luata in considerare la interpretarea legii penale
c.poate interveni ca izvor de drept penal in sfera cauzelor justificative

Editez, doar b.

_Fleur_ a scris:

Editez, doar b.

,,in literatura de specialitate cutuma este definită ca fiind respectareauniformă,constantă şi generală a anumitor norme nescrise într -un anumit mediu social sau teritorial,cu convingerea obligativităţii ei juridice. Prin urmare, cutuma se ca acterizează prin două elemente: pe de o parte un element material, constând într-o suită de fapte repetate, durabilă şi clară iar pe de altă parte un element juridic, reprezentat de certitudinea caracterului obligatoriu al regulii.Domeniile predilecte în care cutuma poate interveni cu valoare de izvor de drept
penal vizează sfera cauzelor care fac ca fapta să nu fie infracţiune, şi respective interpretarea legii penale. În primul caz cutuma joacă rolul unui izvor direct de drept penal pe când încea de-a doua ipoteză suntem în prezenţa unui izvor indirect (mediat).
Aşa cum s-a subliniat în doctrină, raţiunea care stă la baza principiului legalităţii incriminării şi pedepsei este dată de necesitatea asigurării securităţii juridice a cetăţeanului
în faţa eventualelor abuzuri ale organelor judiciare penale. Or, acest imperativ nu se mai impune cu aceeaşi forţă atunci când măsura care ar contraveni acestui principiu ar opera în
favoarea persoanei, aşa cum se întâmplă în cazul cauzelor care fac ca fapta
sa nu fie infracţiune.Aşa se face că, în mod conştient sau nu, în practică se
recunoaşte nu de puţine ori cutumei rolul de cauză care face ca fapta sa nu fieinfracţiune. Spre exemplu, sunt pe acest temei acceptate o serie de practici impusede diferite religii, practici care aduc atingere integrităţii corporale a persoanei şi care s-ar încadra ca infracţiuni de violenţă, aşa cum se întâmplă în cazulcircumciziei. Tot astfel, deşi perforarea lobului urechii fetiţelor pentru apermite purtarea unor podoabe este fără îndoială un act cauzator de suferinţe fizice(art.180C.pen.), fapta nu atrage răspunderea penală, fiind un procedeu generalacceptat.
Pe aceeaşi bază se consideră că scapă de sub incidenţa legii penaleviolenţele uşoare ex
ercitate de părinţi asupra copiilor lor minori, fiind generalacceptat dreptul părinţilor de a recurge la asemenea mijloace în procesul deeducare a minorului. Cel de-al doilea aspect al intervenţiei cutumei în sferadreptului penal se leagă derolul acesteia în interpretarea legii penale. Aşa seîntâmplă, de pildă, atunci când determinarea conţinutului unor concepte utilizate de
legiuitorul penal se face prin raportare la anumite practici sociale. Noţiuni ca„bunele moravuri” (art.321 C.pen.), „sentiment comun de pudoare” „caracterulobscen” al unui act sau material (art.202, 325 C.pen.) au un conţinut variabil întimp şi spaţiu, astfel că delimitarea acestui conţinut nu se poate face decât în considerarea concepţiilor şi practicilor sociale curente la un moment dat. Nu de puţine ori un act care cu 50 de ani în urmă putea trece drept obscen – spre exemplu, apariţia fotografiei unei femei sumar îmbrăcate pe cutiile de chibrituri –
apare astăzi ca o practică,dacă nu firească, cel puţin tolerată. În fine, cut uma poate ajunge să joace un rol în interpretarea normei penale atuncicând aceasta din urmă face trimiteri la norme aparţinând altor ramuri de drept, în care cutuma apare ca izvor de drept, aşa cum se întâmplă
în cazuldreptului civil sau comercial.Exemplu:normele penale utilizează adeseori noţiuni aparţinând dreptului civil,cum ar fi„posesie”, „detenţie”, „titlu”, „bun al altuia” etc. Cum potrivit art.980 C.civ.,„dispoziţiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s
-a încheiatcontractul”, o eventual neclaritate a clauzelor contractuale cu privire la momentul în care cumpărătorul poate să preia bunul se va interpreta făcând apel la cutumă. Şiîn funcţie de soluţia dictată de cutuma civilă judecătorul penal va putea stabili dacă inculpatul avea sau nu dreptul să preia bunul cumpărat şi dacă, procedând astfel, acomis sau nu o infracţiune de furt (art.208 alin.1 şi 3 C.pen).,,

am preluat de pe net,e pe vechiul cod dar ramane actual.....

in dreptul penal,cutuma

a.nu poate constitui niciodata izvor de drept
b.poate fi luata in considerare la interpretarea legii penale
c.poate interveni ca izvor de drept penal in sfera cauzelor justificative

barem bc