Da, si mie imi par pentru doamna si cred ca sunt chiar bune.
Ideea centrala e sa ne iubim copiii, fie ei fii risipitori, fie gospodari practicanti. Si sa avem rabdare cu ei, ca se vor intoarce... sau nu.
Am citit cu mare interes postarile anterioare. Am mai spus-o si in alte randuri, subiectele legate de copii ma emotioneaza si ma intereseaza in mod special. Ar mai fi o serie de categorii la care sunt extrem de sensibila, dar nu are rost sa detaliez. Cert este ca toate fiintele care depind de noi, prin natura lucrurilor si nu prin vointa lor, au, in viziunea mea, nevoie de o atentie deosebita. Iar de aceste "prerogative", de a veghea asupra altora, trebuie sa ne achitam cu responsabilitate, intelepciune, empatie si... smerenie. "A veghea" nu inseamna, in viziunea mea, a impune sau a profita de ascendentul pe care il ai. Ci a proteja, a inspira, a ajuta, a arata, a iubi si a darui neconditionat.
Nu comentez si nu am un sfat pentru doamna care a deschis subiectul, sunt un mare inamic al sfaturilor, mai ales cand acestea nu sunt solicitate. In acest caz, s-a solicitat doar o opinie juridica, ea a fost oferita. Subiectul a incins insa spiritele, dovada ca multi altii sunt sensibili la subiect, si imi cer scuze ca intervin si eu, dupa atatea alte opinii respectabile. Mai ales ca nu pot pretinde ca aduc un plus de valoare discutiei.
Vreau doar sa spun ca pentru mine religia, indiferent care ar fi ea, insumeaza o serie de precepte moral-etice care reprezinta sau ar trebuie sa reprezinte normalul in viata, in relatiile cu ceilalti, in societate, sunt universal valabile si au durabilitate in timp. Nu cred ca vizitele la biserica te aduc mai aproape de Divinitate, indiferent care ar fi aceasta, nu cred ca iti ofera garantia unui acces spre o vesnicie mai "calduta", nu cred ca te fac neaparat un om mai bun. Poate unora le aduc un anumit echilibru sau liniste interioara, impacare cu sine. Nu judec si respect acest lucru. Dar si acestia datoreaza respect celor care nu simt in acelasi fel. Cred ca ceea ce primeaza este ca normele de conduita asociate religiei sa iti fie intim proprii, sa le simti, sa le crezi, sa le gandesti, sa-ti fie firesti, sa nu te temi de Dumnezeu mai mult decat de constiinta ta. Un copil care nu merge la biserica, insa are exemplul iubirii, al onestitatii, al devotamentului, al muncii, al respectului, va avea acelasi comportament. Va fi un OM bun si un fiu bun.