Subrogaţia este reglementată în Capitolul II („Subrogaţia”), Titlul VI („Transmisiunea şi transformarea obligaţiilor”), Cartea a V-a („Despre obligaţii”), art. 1593-1598 Noul Cod Civil, unde sunt stabilite regulile privitoare la plata obligaţiilor prin subrogare sau înlocuire. Totodată, deoarece subrogaţia este şi o modalitate de plată, se face trimitere la ea şi în art. 1474 alin. (3) noul cod civil cu ocazia indicării persoanelor care pot face o plată valabilă, în numele sau doar pentru debitor.
Nerespectarea conditiilor de fond /forma prevazute in textele de legeanterior mentioate atrage nulitatea subrogatiei de principiu daca nu intervine o alta sancitune.