furt calificat

trope_doi a scris:

Aceasta particularitate a actiunii nu schimba semnificatia juridica a faptei si incadrarea la furt... indraznesc sa scriu ca va ramane. Scopul userului a fost – clar – sa isi insuseasca bunurile respective, fara drept.

BA DA! schimba totul (parerea mea)

Abuz de incredere- "insusirea unui bun mobil al altuia"
inselaciune - "inducerea in eroare a unei persoane cu scopul bla bla in scopul obtinerii unui folos material injust"

1 Nu conteaza ce a zis atata timp cat a avut acordul celeilalte persoane (ACORDUL - schimba incadrarea nu altceva)
2 scopul este irelevant in aceasta discutie. Toate sunt infractiuni contra patrimonilului si au apoximativ acelasi scop. Daca scopul nu era "insusirea" iar nu era furt dar din alte considerente.
3 Infractiunile sunt individualtizate (si de) MODUL DE SAVARSIRE CAm asa vad eu problema.
O sa aiba avocat din oficiu... dar... si eu cred ca mai bine ar plati unul

ionut09 a scris:

nu mai am alte antecedente sunt elev am 18 ani nu am furat de la vreo ruda pur si simplu de la un baiat avea un inel de vanzare unde mam dus cu el la o scara si mia dat inelu si mam dus in scara el ma asteptat acolo si eu am iesit pe parea cealalta a scari deci nu e abuz sau altele ....cred ca mia facut dosar nushh ce credeti ca pot sa patesc ma duc la puscarie ???va rog ajutatima sa sthiu cum procedez

Este clar ca a existat intre cei doi o intelegere prealabila de vinzare a obiectului.Infractiunea de furt nu are ce cauta in aceasta situatie.
Daca situatia sta asa cum ati expuso,cred ca nu trebuie sa va faceti probleme.Pina la urma nici nu stiti daca a reclamat undeva,ceva.

Detectiv Particular FILIP STELIAN

Intelegerea existenta intre cei doi ar putea fi acceptata in privinta inelului, dar ionut09 scrie si despre insusirea (pe nedrept) a unui telefon mobil – despre care nu informeaza ca celalalt ar fi vrut sa il vanda. Cum a intrat in posesia acestui telefon? De regula, se retine infractiunea de furt in cazul in care, de ex, cineva ma roaga sa ii dau telefonul sa sune pe nu stiu cine si dispare cu telefonul meu – fapta e furt, pt ca nu ne-am inteles sa ii las telefonul, ci doar sa-l imprumut pe timp foarte scurt. Nu e abuz de incredere, pt ca nu a existat o "intelegere contractuala civila” de a-i da telefonul, ci de a-l oferi temporar, cu un scop precis. Nu este inselaciune pt ca nu mi s-a prezentat ca adevarata o fapta mincinoasa si nici ca mincinoasa o fapta adevarata. Scopul celui care imi cere telefonul este foarte clar: de a-si insusi bunul meu... fara voia mea. Telefonul a iesit fara voie din detinerea mea...

In practica judiciara s-a decis, citez: ca NU constituie infractiune de abuz de incredere, ci infractiunea de furt, lipsind un raport juridic care sa transmita detentia bunului, fapta insusirii unui bun de cel caruia bunul i-a fost dat de proprietar pt a-l examina, in vederea unei eventuale cumparari (D.2893/1956 T.Cap, din "Repertoriu”, de V.Papadopol si M.Popovici), sau fapta insusirii unui bun incredintat faptuitorului de catre proprietar pt a-l pazi, in timpul absentei temporare a acestuia (D.1371/1973 T.S. – aceeasi lucrare) sau fapta insusirii unui bun incredintat faptuitorului de catre proprietar pt scopul imediat de a avea o convorbire telefonica, de exemplu (D.539/2000, T.BV, Practica si literatura juridica).
Repet: fara distinctia facuta de un avocat cele mai multe fapte de acest gen sunt incadrate la furt si asa raman... prin hotarare a instantei.

Pe de alta parte, tanarul utilizator ionut09 "crede” ca i s-a facut dosar penal, deci banuieste (spre stie) ca a fost reclamat... Nu a scris daca a restituit bunurile – poate, facand acest gest, celalalt nu l-a mai reclamat... Nu stim nici ce relatii (la modul general) sunt intre el si celalalt...
Practic, am comentat... "ideea”...

Cu partea finala ai dreptate. Habar nu avem ce e cu telefonul ala. daca are dosar etc...
Nu stiu daca are rost sa intram in polemici pe tema asta dar:
Cred ca telefonul a iesit cu voia ta din "detentie". ai facut traditiunea lucrului. Nu a fost sustras fara ca tu accepti. Aici cred ca nu ne intelegem...:yes:
-comodatul (imprumutul) este un contract civil
- o parte din spetele pe care le-ai enuntat sunt de cand era bunicu` tanar:)) Nu tin tratatele si culegerile acasa asa ca nu pot sa iti arat si contariul:)

dorians, din punctul meu de vedere nu inseamna sa intram in polemica... Discutiile pe tema sunt mai mult decat constructive tocmai pt a se schimba (eventual?)... practica judiciara! Anul 2000 nu e tocmai anul in care era bunica fata si bunicu’ tanar...
Nu am cautat spete recente, pe aceeasi linie, dar am convingerea ca exista, si sunt oameni condamnati exact in aceasta "linie”. Am si exemple in care s-a schimbat incadrarea de la furt la inselaciune, dar modul de savarsire a fost diferit... si "diferenta” a facut-o avocatul.

In cazul furtului latura subiectiva include scopul insusirii pe nedrept... care, in "speta” comentata, exista fara echivoc. ionut09 nu avea nici cea mai mica intentie de a plati bunurile... dar a urmarit sa si le insuseasca: a ales un imobil despre care stia ca are doua cai de acces (printre altele).

De ex., comite infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere, cel care fuge cu un portmoneu pe care cel din fatza lui i l-a incredintat pentru a scrie pe el sau cel care rugat de pagubas, in sala de asteptare a unei gari, sa aiba grija pentru scurta vreme de o valiza, si-o insuseste fugind cu ea etc. (condamnari pt furt!). Intreruperea temporara a contactului material cu un bun mobil nu inseamna pierderea posesiei asupra acelui bun.
Desi din punctul de vedere al dreptului civil exista deosebiri esentiale intre posesie si detentie din punctul de vedere al ocrotirii penale acestea sunt puse pe acelasi plan si trebuie analizate circumstantele pt o incadrare corecta a faptei savarsite.

Raspunsul pe care il ofer lui ionut09 este ca ar putea fi cercetat (si condamnat) pt savarsirea infractiunii de furt si ar trebui sa discute cu parintii, care ar trebui sa plateasca un avocat pt ca fiul lor sa nu aiba antecedente penale... de furt.