Am gasit un act ciudat, as spune. Este vorba despre un act de mana, proces verbal de predare-primire semnat intre un evaluator al statului si o persoana identificata drept proprietara unei constructii care urma sa fie demolata ca urmare a sistematizarii unei zone. Treaba se intampla acum 30 de ani.
Actul de mana contine o lista cu inventarul cladirii - usi, ferestre, acoperis, sobe samd, calitatea acestora, pe baza acesatui inventar fiind calculata despagubirea platita de statul comunist fata de proprietar.
Problema este ca acest act este datat si semnat la 4 luni dupa moartea persoanei care era proprietarul cladirii si pamantului expropriat. Actul este datat corect, am verificat prin alte surse data cand s-a facut demolarea. Actul este autentificat de catre posesorul originalului, o intreprindere de stat care se ocupa cu problemele locative.
Intrebarile pe care le pun sunt urmatoarele:
a) acest act este lovit in mod automat de nulitate ?
b) care este procedura legala de anulare a actului ?
c) din moment ce acest act este dovedit drept un fals, demolarea respectiva mai este legala ?
d) idem, este legala exproprierea ? (am facut demersuri pentru a gasi posibilele acte prin care proprietara ar fi semnat, chipurile, vreun act prin care accepta sa fie expropriata.
Mentionez ca existau mostenitori, dar ca nu se dezbatuse mostenirea la data respectiva (semnarea actului de predare - primire).
Presupunem ca acel act este lovit de nulitate absoluta (sa zicem ca este fals pe aspectul semnaturii proprietarului).
Daca exista un act legal de expropriere, acel act despre care ne vorbiti respectiv procesul-verbal, nu are o relevanta deosebita.
Ca si finalitate a actiunii dvs. :doriti despagubiri de la stat pentru constructie in calitate de mostenitori?
Anterior anului 1989, din cate stiu, daca statul demola o constructie sau o expropria, se acordau despagubiri sau dupa caz, o locuinta...
Dvs. Vorbiti despre anul 1979?
Este o speta incurcata iar dvs. nu prea stiti sau stiti si nu ne spuneti cam care ar fi scopul urmarit, astfel ca sfaturile pe care le putem da nu pot fi decat "deductive" sau "ipotetice"...:whistle:
prin instanta veti putea anula actul.
scopul dvs acum sunt despagubirile la valoarea de circullatie.
ganditi-va si apelati la un avocat din regiunea dvs.
Dar chiar credeti ca proprietarii pe vremea aceea aveau de ales, in sensul de a fi sau nu de acord cu exproprierea, respectiv cu demolarea?? di n cate stiu, la vremea aceea, daca era vorba despre un imobil mai mare, situat intr-o zona mai buna, etc, se plateau cam 80.000 lei, aceasta fiind valoarea maxima cu care puteau fi despagubiti cei expropriati si li se dadea deasemenea si o locuinta, apartament sau garsoniera, in functie de cati membrii numara respectiva familie.
Oricum, se stie , comunistii se pretau la orice pt a indeplini planurile urbanistice impuse , insa este intr-adevar ciudat...as fi curioasa sa ne spuneti, unde ati gasit acel act? cum a ajuns in posesia dvs. care este legatura dvs. cu ce l expropriat?:)
Am sa caut sa raspund punctual.
1. Actul este o copie legalizata obtinuta de la fosta intreprindere locativa de stat din municipiul unde a avut loc aceasta expropriere - banuiesc ca prin aceasta intreprindere se preluau imobilele care urmau sa fie demolate. Deci repet, actul exista, in original, si a fost obtinut in contextul unro demersuri pe legea 10/2001. Copia este stampilata, semnata.
2. Problema cu actul acesta este ca el contine niste inexactitati care au adus prejudicii proprietarului de drept. Practic, el arata ca imobilul care urma sa fie demolat avea, chipurile, doar pereti si acoperis. Adica au disparut ca prin minune (sau au fost evaluate ca si "deteriorate" in procesul verbal) elemente care urmau sa fie platite de catre stat celor deposedati. Exista, in opinia mea, o paguba produsa de catre stat prin acest act contrasemnat de catre o persoana decedata. Adaug ca pot fi oricand adusi martori care sa ateste starea reala a imobilului, la data demolarii.
3. Exista, din cate vad, o anumita tendinta de a echivala "despagubirea" data de catre stat pe vremea aceea cu o situatie de normalitate, ca si cum proprietarii de drept ar incerca, acum, sa fure statul. Pai sa luam exemplul de fata. Pentru un teren care acum este evaluat la circa 200.000 - 300.000 de euro (este criza, preturile nu sunt clare), s-au primit exact 650 de lei in 1979. Este scris negru pe alb in decretul de expropriere. Adica, echivalentul a circa 200 de paini, sau doua perechi de pantofi... sa zicem pe undeva la 300 RON din ziua de azi. Daca as lua numai suma platita (tot pe acte) pentru cumpararea acelui teren, in anii interbelici, o suma mare pentru vremea aceea, si tot ar fi in mod clar o situatie injusta.
Pe imobilul evaluat in mod fals de catre un evaluator si o persoana decedata au fost primiti 15.000 de lei. Putin, mult, nu conteaza, ideea e ca suma asta nu putea acoperi, chiar in vremea aceea, decat o garnitura de mobila un pic mai acatarii. Eu as intreba - daca prin absurd casa si terenul muncit de catre cineva ar fi expropriata de stat in mod fortat si s-ar plati de 1000 de ori mai putin decat pretul pietei, ar fi just ? Daca statul ar da, ca si despagubire, cu chirie, un apartament confort 2 intr-un cartier de la marginea orasului, situatia ar fi mai putin injusta ?
"Locuinta primita ca si despagubire", cred ca toti stim, chiar daca nu am trait neaparat in acele timpuri, ca era o locuinta data CU CHIRIE. Si nu in cartiere centrale (terenul si casa in speta se aflau in centrul unei localitati mari), ci la marginea orasului. Apartament cu doua camere confort 2.
Nu cred ca a primi un apartament cu chirie denota ca statul s-a acoperit de obligatiile sale sau de vina de a fi platit doua perechi de pantofi pe un teren ultracentral relativ mare aflat intr-un mare oras resedinta de judet. Cifrele sunt clare, sunt continute in decretul de expropriere, deci aici cel mult putem comenta daca o pereche de pantofi costa 300 de lei sau 350 de lei, pe vremea aceea. O paine costa 3 lei si 60 de bani.
Mai adaug ca pe o parte din terenul expropriat a fost construit un bloc, iar apartamentele acelea, cate sunt, au fost vandute locatarilor cu tot cu o cota indiviza. Locatarii platesc impozite pe terenul ocupat prin cota indiviza, deci statul ia bani anual de pe un teren pe care a platit proprietarului de drept echivalentul a 2 perechi de pantofi. Sau o cincime de televizor alb-negru.
O alta parte din teren a ajuns in proprietatea unui particular care a cumparat de la stat acel teren, in ciuda faptului ca dosarul de retrocedare era deja depus.
In opinia mea, nu se pune problema cine cui datoreaza bani in cazul acesta, si nici macar despre ce suma ar putea fi vorba. Intrebarea reala este de ce, dupa aproape 8 ani de la depunerea unui dosar blindat cu acte in regula, functionarii statului (in cazul acesta, cei de la primarie) nu fac ceea ce era legal si uman sa faca: sa despagubeasca la justa valoare pe cel a carui munca de o viata a fost platita de statul roman cu 2 perechi de pantofi.
Legea 4/1973....
ili47
Am cunparat casa si teren,terenul a intrat in proprietate Statului Roman conf. L 4/1973,in anul 1989 a fost demolata casa ,eu am fost achitata pentru casa ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
noiklosa, utilizator
m_dima