Nelamuriri salariale

Veniturile obţinute de persoanele disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, sunt venituri impozabile, iar determinarea impozitului se face în conformitate cu Impozitul pe salarii şi alte venituri prevederile art. 57 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Ulterior desfacerii contractului de muncă, orice sume plătite de angajator persoanei disponibilizate ca urmare a fostei sale calităţi de salariat se vor înscrie pe un nou formular de fişă fiscală, persoana nemaiavând calitatea de salariat al persoanei juridice. Impozitul lunar pentru fiecare astfel de salariu compensatoriu se determină, în luna în care acesta este plătit, asupra venitului net calculat ca diferenţă între plata sub forma compensaţiei băneşti şi contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Pe lângă impozitul pe salarii, angajatorul are şi următoarele obligaţii:
în ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale, o abordare avantajoasă pentru plătitor (fostul angajator) putea fi, până la publicarea modificărilor Legii nr. 19/2000 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007), aceea potrivit căreia persoanele respective nu mai aveau calitatea de asiguraţi, contractul de muncă fiindu-le desfăcut, cu atât mai mult cu cât, în temeiul fostului art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia de asigurări sociale nu se datora asupra sumelor reprezentând drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă.
În prezent, sumele acordate potrivit legii, contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă ca urmare a concedierilor individuale sau colective, indiferent de denumire, cuantum şi durată sunt considerate parte din venitul brut realizat supus contribuţiei la asigurările sociale;
în ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 257 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia lunară a persoanei asigurate se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit. Persoanele juridice sau fizice la care asiguraţii îşi desfăşoară activitatea au obligaţia să calculeze şi să vireze contribuţia angajatorului asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, astfel cum este prevăzut la art. 2581 din aceeaşi lege.
Prin fond de salarii realizat, în sensul legislaţiei privind asigurările sociale de sănătate, se înţelege în temeiul art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor. Din punctul nostru de vedere, obligaţia calculării contribuţiei individuale la asigurările sociale de sănătate rezultă din faptul că sunt drepturi primite de personalul disponibilizat potrivit contractului colectiv de muncă datorită fostei calităţi de salariat. Prin urmare, întrucât compensaţiile băneşti sunt tratate din punct de vedere fiscal drept venituri salariale, apare şi obligativitatea calculării contribuţiei la asigurările sociale de sănătate asupra acestor sume;
în ceea ce priveşte contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, Normele de aplicare a Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, exclud din baza de calcul a contribuţiei individuale compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă pentru salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor.
Întrucât angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, a cărei cotă se aplică asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, contribuţia angajatorului nu se va datora pentru aceste venituri;
contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale nu se datorează, întrucât angajatorii au obligaţia de a plăti lunar contribuţia numai pentru veniturile care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, realizate de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă;

contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se datorează pentru toate veniturile brute din salarii realizate lunar, cu atât mai mult cu cât nu sunt expres exceptate de la calculul contribuţiei.

pana la urma eu ce-i comunic fostului angajatorului ca trebuia paltit impozitul pe salariul compensator si somajul sau nu?
in cazul in care am primit 2 state pe aceeasi luna si angajatorul sustine ca a platit impozit la stat pentru o suma mai mare , apoi revine ca a gresit, cum ma pot asigura ca nu voi avea eu pb?

Tu nu vei avea probleme. E problema angajatorului sa retina si sa vireze contributiile la cas, cass si impozit.

Am primit raspunsul ca doar pentru cadrele militare nu se plateste impozitul pe salariile compensatorii. Eu, nefiind cadru militar, nu beneficiez de asemenea scutire. Nu stiu ce sa fac. Care e varianta buna?

Varianta buna e cea legala, adica de a plati contibutiile cas, cass si impozitul (in opinia mea la calculul impozitului nu beneficiezi de deduceri).