In primul ciclu procesual Curtea de Apel, care a judecat fondul a omis sa se pronunte pentru 2 infractiuni pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si a mai omis sa se pronunte asupra actiunii civile. In recurs, printr-o decizie din anul 2012, ICCJ a casat sentinta Curtii de Apel si a trimis dosarul spre rejudecare la instanta de fond, respectiv la Curtea de Apel (temeiul legal caz de casare prev. de art. 385 indice 9 pct.10 CPP (vechi)). Reinvestita cu solutionarea cauzei, Curtea de Apel, rejudecand in anul 2013, a pronuntat o alta hotarare judecatoreasca si din nou a omis sa se pronunte asupra a doua fapte retinute in sarcina inculpatului si a omis sa se pronunte si asupra cauzei civile. Dosarul a ajuns la ICCJ, iar recursul conform Noului CPP a devenit apel. In aceasta situatie in Noul Cod CPP, nu mai este prevazut ca un caz expres de casare a hotararii si trimiterea dosarului spre rejudecare in cazul nepronuntarii asupra unor infractiuni trimise in judecata. Cu toate acestea, inculpatului i-au fost incalcate drepturile si garantiile procesuale, dreptul la un proces echitabil (inculpatul ar fi privat de o cale de atac si ar fi judecat intr-un singur grad de jurisdictie). Intrebarea este daca inculpatul poate invoca art.421 pct.2 lit.B CPP si art.282 alin.1 CPP, pentru ca dosarul sa fie trimis din nou la rejudecare. Daca nu, ce considerati ca trebuie facut in aceasta speta si ce hotarari CEDO ar fi incalcate daca dosarul nu ar fi trimis spre rejudecare?
Spetele astea le rezolvati la scoala. Daca totusi vreti sa stiti daca ati rezolvat-o corect, postati raspunsul dvs., si poate, se gaseste cineva va corecteaza.