eugen68octavian a scris:
Cei din sala de judecată au fost atunci, au ascultat au uitat. La şcoală se duce vorba şi ajunge la urechile copilului, la asta te gândeşti puţin?
De ce ar trebui să se gândească m_ella (un terţ) la ceea ce ar trebui să se gândească
PÃRINŢII?
De multe ori, după ce am ascultat motive de divort, am zis: Bun, eu am notat tot ceea ce mi-ati povestit. Dar acum vă rog să vă imaginaţi,
să vizualizaţi sertarul/locul în care tineţi dvs. acte şi pe copilul/copiii dvs. peste X ani citind acolo hotărârea de divorţ ... Să-mi spuneţi dacă n-ar trebui cumva să omit câte ceva din cele ce am notat.
În războiul vanităţilor (unele procese de divorţ) copiii sunt victime colaterale. Momentul de
trezire apare mai tarziu ...cand nu numai sala de judecată, dar chiar şi împricinaţii au cam uitat de ce naiba au divorţat (cam care era adevăratul motiv).
În cazul de faţă aş depune doar o PARTE din hotărâre: prima şi ultima pagină (partea introductivă şi dispozitivul).
Dacă în instanţă se pot depune parţi dintr-un inscris, înseamnă că pentru şcoala din colţ e destul.