Ucenicia la locul de munca

În perioada 1974-1977, ucenicia la locul de muncă a fost reglementată prin HCM nr. 981/1967 cu privire la pregătirea unor muncitori calificaţi prin ucenicie la locul de muncă.

Potrivit art.2 din acest act normativ:
?Ucenicia la locul de muncă este o formă de calificare a tinerilor absolvenţi ai şcolii generale, în vârstă de 15-18 ani, încadraţi în producţie, prin care li se asigură pregătirea practică şi teoretică necesară exercitării unei meserii.?

Prin urmare, ucenicia la locul de muncă era o formă de calificare profesională şi se face pe baza contractului de ucenicie.

Potrivit Legii nr.263/2010, art.3alin.1 lit.p , prin stagiu de cotizare se intelege perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii, precum si cea pentru care asiguratii cu declaratie individuala de asigurare sau contract de asigurare sociala au datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Prin Decretul nr.389/11 oct. 1972 s-a prevăzut în sarcina unităţilor socialiste de stat obligaţia de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat precum şi a sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale.

Astfel, daca unitatea respectiva a achitat contribuţia de asigurări sociale pentru această perioadă, perioada in cauza poate constitui stagiu de cotizare la pensie.