Cadastru

Precizati legea si alte imprejurari.
Nu se poate face direct documentatia cadastrala si intabularea.
Mai intai trebuie sa deveniti proprietarul acelui teren.
Actiuni in instanta pentru dreptul de proprietate asupra terenului:
- restituire (daca este cazul, problematic, tardiv)
- uzucapiune

Jurisprudenta restituire:

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE - SECŢIA CIVILÃ ªI DE PROPRIETATE INTELECTUALÃ
Decizia nr. 5029 Dosar nr. 8985/2004
ªedinţa publicã de la 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţã;
Din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:
Prin acţiunea înregistratã pe rolul Tribunalului Cãlãraşi la data de 3 martie 2003, reclamanta P.M. a chemat în judecatã pe pârâta Primãria Municipiului Olteniţa, solicitând anularea dispoziţiei nr. 770 din 14 aprilie 2002 emisã de pârâtã şi obligarea acesteia sã emitã o nouã dispoziţie prin care sã i se restituie în naturã suprafaţa liberã de 400 mp teren situatã în Municipiul Olteniţa.
În motivarea cererii, reclamanta a arãtat cã prin sentinţa civilã nr. 2391/2002 a Judecãtoriei Olteniţa, s-a constatat cã odatã cu perfectarea contractului de vânzare-cumpãrare, terenul a trecut fãrã drept în proprietatea statului.
Prin sentinţa civilã nr. 945 din 11 aprilie 2003, Judecãtoria Olteniţa a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut cã prin contractul de vânzare-cumpãrare încheiat la data de 21 aprilie 1977 reclamanta a dobândit construcţia casã de locuit, terenul în suprafaţã de 400 mp urmând regimul juridic prevãzut de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 58/1974.
Instanţa a învederat cã la data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare, terenul se afla în proprietatea statului, clauza privind despãgubirile fiind lipsitã de efect juridic în ceea ce îi privea pe cumpãrãtori, întrucât conform declaraţiei pe propria rãspundere a acestora, ei cunoşteau situaţia juridicã a imobilului, respectiv cã nu pot dobândi decât construcţia, având asupra terenului un drept de folosinţã recunoscut de stat pe durata existenţei construcţiei.
Instanţa a mai reţinut cã reclamanta nu a produs dovezi care sã o îndreptãţeascã la restituirea în naturã a terenului, având în vedere cã atât actul de vânzare-cumpãrare încheiat în anul 1977 cât şi sentinţa civilã nr. 2391/2002 a Judecãtoriei Olteniţa fac referire numai la imobilul, casã de locuit.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, susţinând cã hotãrârea primei instanţe este lipsitã de temei legal, deoarece prin sentinţa civilã nr. 2391/2002 a Judecãtoriei Olteniţa s-a constatat cã imobilul în litigiu a fost trecut fãrã drept în proprietatea statului, prin imobil înţelegându-se atât casa de locuit cât şi terenul aferent, aşa cum rezultã din practicaua sentinţei.
Reclamanta a mai arãtat cã prin Legea nr. 58/1974 terenul urma regimul prevãzut de art. 30 al acestei legi, însã numai cu plata unei despãgubiri stabilitã potrivit legii. Aceastã despãgubire reprezintã contravaloarea terenului, iar în cuprinsul contractului de vânzare-cumpãrare existã o clauzã valabilã prin care s-a stabilit ca despãgubirile (contravaloarea terenului în suprafaţã de 400 mp) sã fie încasate de cumpãrãtori.
Reclamanta a invocat în susţinerea apelului şi dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 4/1973.
Prin decizia nr. 519 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilã, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantã.
Pentru a hotãrî astfel, instanţa a reţinut cã reclamanta nu a dovedit calitatea de persoanã îndreptãţitã la mãsuri reparatorii, aşa cum este definitã de prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Totodatã, instanţa a reţinut cã reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, nedepunând titlul de proprietate ca anexã la notificare, astfel cum prevãd dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În acest sens, s-a arãtat cã din autorizaţia nr. 9 din 18 martie 1977, rezultã cã vânzãtorii I.D. şi P.S. au fost autorizaţi sã vândã numai construcţia, întrucât terenul a fost trecut în proprietatea statului.
Referitor la sentinţa civilã nr. 2391/2002 a Judecãtoriei Olteniţa, prin care s-a constatat cã imobilul a fost trecut fãrã drept în proprietatea statului, curtea a reţinut cã atâta timp cât în aceastã hotãrâre, individualizarea imobilului în litigiu se realizeazã prin trimitere la contractul de vânzare-cumpãrare încheiat la 21 aprilie 1977, iar acesta se referã strict la imobilul-construcţie în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate, rezultã cã numai construcţia a trecut în proprietatea statului fãrã titlu, iar nu terenul aferent. Ca atare, s-a apreciat cã în cauzã nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 4/1973.
În ceea ce priveşte clauza inseratã în contractul de vânzare-cumpãrare, referitoare la încasarea despãgubirilor prevãzute de Legea nr. 58/1974 de cãtre cumpãrãtor, s-a apreciat cã aceasta nu dovedeşte transferul dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul cumpãrãtorului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine reclamanta cã instanţa de apel nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 potrivit cãrora în caz de înstrãinare a construcţiilor, terenul aferent acestor construcţii trece în proprietatea statului cu plata unei despãgubiri stabilitã potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Reclamanta invocã şi art. 47 din Legea nr. 4/1973, care prevede cã în caz de succesiune sau de înstrãinare a locuinţei, se transmit asupra dobânditorului toate drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de împrumut, din contractul de construire sau din contractul de vânzare-cumpãrare.
Or, susţine reclamanta, în contractul de vânzare-cumpãrare existã o clauzã care stipuleazã cã despãgubirile reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţã de 400 mp sã fie încasate de cumpãrãtori, clauzã valabilã, ţinând seama cã reprezintã legea pãrţilor.
Aratã reclamanta cã, în condiţiile în care pânã în prezent nu a primit nici o despãgubire de la stat conform clauzei stipulate, terenul trebuia sã îi fie restituit în naturã sau sã i se acorde contravaloarea acestuia.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmeazã.
Astfel cum rezultã din contractul de vânzare-cumpãrare încheiat la 21 aprilie 1977, reclamanta a dobândit construcţia situatã în municipiul Olteniţa, terenul în suprafaţã de 400 mp fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 58/1974.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a reţinut cã reclamanta nu a fãcut dovada calitãţii de persoanã îndreptãţitã la restituire şi a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, conform dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001. La data preluãrii de cãtre stat proprietari ai terenului aferent construcţiei erau vânzãtorii şi nu reclamanta, care prin cumpãrare a dobândit dreptul de proprietate numai pentru construcţie.
În condiţiile în care prin contractul de vânzare-cumpãrare vânzãtorii au înstrãinat numai construcţia, terenul fiind trecut în proprietatea statului, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 4/1973 nu sunt aplicabile în cauzã, deoarece textul priveşte drepturile şi obligaţiile rezultate din contract. Or, dreptul reclamantei la dobândirea proprietãţii asupra terenului trecut în proprietatea statului nu a fost şi nu putea fi stabilit prin contractul de vânzare-cumpãrare.
Este adevãrat cã în cuprinsul contractului de vânzare-cumpãrare pãrţile au inserat o clauzã potrivit cãreia despãgubirea pentru teren va fi încasatã de cumpãrãtori.
Numai cã, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, aceastã clauzã nu dovedeşte transferul dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul cumpãrãtorului.
În temeiul acestei clauze, cumpãrãtorii puteau cere acordarea despãgubirilor pentru teren, prevãzute de art. 40 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 în termenul de prescripţie prevãzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã. În privinţa terenului aferent construcţiei, dreptul cumpãrãtorilor la atribuirea în proprietate este stabilit prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în condiţiile prevãzute de aceastã lege şi nu de Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele ce preced, se va respinge recursul declarat de reclamantã.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGI, DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei nr. 519 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilã.
Irevocabilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi 9 iunie 2005.

este cam acelasi lucru ca in exemplul da de dumneavoastra. este vorba de "suprafata de teren aferenta constructiei urmeaza a trece in proprietatea statului pe data perfectarii prezentului act, in conformitate cu disp. art. 30, alin. 2 din Legea 58/1974"

Voi merge pe uzucapiune pentru terenul aferent constructiei.