caut pe cineva care poate si vrea sa ma ajute, bineinteles contracost.

In anul 1978, ca Martor al lui Iehova am refuzat serviciul militar din motive de constiinta. In consecinta tribunalul militar m-a condamnat la "3 ani inchisoare prin munca corectionala". Dupa ispasirea pedepsei in anul 1981, Securitatea mi-a facut o perchezitie domiciliara cu scopul de a-mi gasi "literatura interzisa", dar nu mi-au gasit-o, insa m-a amenintat: "avem noi ac de cojocul tau". Acul de cojocul meu putea fi un nou ordin de incorporare si deci o noua condamnare. Pentru a o evita am disparut de la domiciliu si am trait clandestin pina in anul 1986, an in care am implinit 30 de ani, iar conform legilor de atunci nu mai puteam fi chemat in armata decit in caz de mobilizare. In consecinta, Securitatea mi-a intocmit "dosar de urmarit politic", dosar existent in prezent la CNSAS. Bineinteles de-alungul timpului am fost victima mai multor discriminari, deoarece dictatura nu si-a tolerat dizidentii. Desi dupa aparitia D.L.118/1990 am cerut in mod repetat drepturile stabilite in acest decret, directia de munca mi-a respins cerea considerindu-mi fapta o "infractiune condamnata de D.177/1948". Pina la urma prin decizia sa, Ministerul de Justitie in anul 2006 mi-a acordat statut de "luptator in rezistenta anticomunista", cu "toate drepturile prevazute de lege". Cu aceasta decizie m-am adresat din nou directiei de munca. Ea mi-a acordat de aceasta data drepturile prevazute de D.L.118/1990, art.6, dar a refuzat sa i-mi recunoasca cei 3 ani executati ca vechime in cimpul muncii cf. art.1(1)a si sa i-mi acorde indemnizatia cf. art.3(1), pe motiv ca intrucit am fost condamnat la locul de munca, n-as fi fost privat de libertate si in consecinta "situatia dovedita de d-l ... nefiind una dintre cele expres prevazute de DL118/1990 i-au fost acordate doar drepturile, fiind imposibila calcularea vreunei indemnizatii". Tribunalul si curtea de apel au spus la fel. In consecinta, este just sa ramin nu doar fara indemnizatie, ci sa pierd si cei 3 ani executati fara sa-mi fie recunoscuti nici macar ca vechime in cimpul muncii? De fapt fiind condamnat la "3 ani inchisoare prin munca corectionala" chiar se poate pretinde ca n-as fi fost privat de libertate? Nu s-a facut asta contrar vointei mele , deci privindu-ma de libertate? Prin urmare eu consider pretextul lor ca fiind un abuz, contrar atit intelesului real al legii romane, cit si al notiunii de libertate stabilit in tratatele internationale, inclusiv si in special in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, acum obligatorie si pentru Romania. Ajuns in aceasta situatie, caut pe cineva care vrea si poate sa ma ajute, bineinteles contracost.