acest personaj face tot posibilul sa distruga emotional copilul
Plecati de la premisa, zic eu gresita, ca tatal copilului face acest lucru cu intentie. Nu vad motivul pentru care ar face acest lucru cu intentie si din moment ce l-a primit in vacanta la el imi confirma supozitia ca nu face acest lucru intentionat.
Mai citesc din raspunsurile anterioare despre asa-zisa "deviere mentala care se manifesta prin violenta verbala"... si ma pufneste rasul... Daca violenta verbala ar fi o boala psihica atunci ar trebui internati la ospiciu 80% dintre romani. Adevarul este ca "e la moda" sa se vorbeasca murdar. Lipsa de educatie si manelismul, influenta mass-mediei, saracia, lipsa de cultura, de valori... ce sa mai insir... Romania este plina de subspecia barbateasca care injura si se da mare cu masina rulata la maxim, cu frane, cu claxon, cu manele la maxim... acesta este PEISAJUL... HABITATUL...
Si in acest context vreti sa spuneti ca barbatul (fostul) dumneavoastra este anormal, deviant, neadaptat... Eu gasesc ca este mai adaptat decat noi ceilalti care ne ascundem in spatele unui calculator... Uitati-va la marinarul care ne conduce de 10 ani... ce pretentii aveti? Copilul dumneavoastra cel mai probabil o sa invete in liceu tot ce se cheama violenta verbala, altfel va fi nepopular si marginalizat.
Ca sa revin la problema dumneavoastra... ce va impiedica sa inchideti telefonul?
Altfel... as fi curios sa aud si varianta tatalui... posibil ca are niste frustrari. Intradevar ar trebui sa se abtina de fata cu copilul, dar cine stie ce are sa va reproseze? Poate ca atunci cand vorbeste cu copilul acesta ii reaminteste de conflictele cu mama lui si isi varsa nervii pe bietul copil. Multi parinti care sunt in conflict isi varsa nervii pe copii. Uneori parintii sunt cu nervii intinsi si copilul care nu intelege si incepe cu chestii nevinovate, cu joaca, cu zgomot, cu raspunsuri "obraznice" - clisee invatate la scoala... sunt picatura care umple paharul si parintele face ce am spus mai sus, adica pedepseste copilul pentru propriile frustrari mai mult sau mai putin realiste... copilul este acuzat de "lipsa de respect", de proasta educatie pentru ca de fapt parintele vede in el proiectia celuilalt caruia i-ar critica orice "defect" al copilului.
Posibil sa fie frustrat tatal si de faptul ca se gandeste ca ii ascultati convorbirea telefonica si poate ca instinctiv devine nervos si adreseaza injuraturile copilului in intentia de a provoca interventia mamei pe fir si astfel sa reinceapa un episod de reprosuri. Posibil sa fie frustrat si de faptul ca un copil pe care nu il mai creste, de la care nu mai poate beneficia de bucuria zilnica pe care un copil o aduce parintelui prin joaca lui si intrebarile copilaresti... deci sa fie frustrat ca a ajuns doar sa trimita bani si celalalt sa primeasca tot ce e bun de la copil... iar copilul sa creasca educat 100% in modul pe care mama il doreste, eventual si cu supozitia ca mama "invata" pe copil ca sa nu mai iubeasca tatal si astfel acesta este doar un "fraier" care munceste si trimite bani... cam asta e ceea ce se petrece de obicei in creierul unui barbat in asemenea conjunctura. De aceea multi barbati incep sa nu mai trimita banii care se cuvin copilului, mai ales ca au ideea ca banii aceia nu se duc la copil, ci mama lor ii cheltuie, eventual cu alt barbat... rival evident... si aici intervine si orgoliul etc...
Am incercat sa va transpun in "pielea" celuilalt... Aveti justitia de partea dumneavoastra, dar nu cred ca prin apelarea la lege cu scopul de a ingradi si mai mult accesul tatalui la copil veti obtine ceea ce doriti, ci doar o inrautatire a relatiilor si cine stie daca in acel caz violenta verbala nu va deveni una fizica in care tinta poate fi copilul sau mama acestuia.
Mai degraba va sfatuiesc, intr-un fel sau altul, sa convingeti pe tatal copilului sa discute cu o persoana neutra care sa empatizeze si sa ii faca ordine in sentimente, sa ii explice ca traumele copilului pot fi pe termen lung daunatoare pentru toti, ca si copilul nu va fi in stare sa aiba relatii normale la maturitate, avand tendinta sa "ii sara mustarul" din cauza exemplului negativ si mai ales sa incercati sa il faceti sa inteleaga ca "niciodata nu l-ati vorbit de rau copilului" (laudabil pentru asta). Cel mai bine ar fi sa participati amandoi la o sedinta cu un psiholog care sa incerce sa il tempereze, dar pare putin probabil ca va accepta si ca va veni in Romania pentru asta. Un psiholog din Anglia nu ar intelege contextul pentru ca nu intelege viata din Romania cu bune si cu rele, asa cum este ea aici.
De aceea... si intrucat nu vad sanse ca sa il aduceti aici la un psiholog, eu in locul dumneavoastra as incerca sa discut direct cu el, fara reprosuri, "inghitind" pentru inceput limbajul si jignirile si spunandu-i ca pentru binele copilului trebuie sa aveti o astfel de discutie serioasa. Daca refuza sau nu rezista sa discutati si sa puneti pe masa "toate cartile (frustrarile)", atunci ii spuneti ca nu il mai lasati sa vorbeasca cu copilul, precizand foarte clar ca nu este un santaj si ca oricand sunteti deschisa sa ii dati voie din nou la relatia cu copilul dupa ce are loc discutia serioasa si gasirea solutiilor de comun acord (compromisuri) pentru ca sa nu mai sufere copilul. Sa ii spuneti neaparat ceea ce ne-ati spus si noua, ca nu l-ati vorbit de rau la copil... deci sa ii fie clar ca nu ii ingraditi drepturile, ci doar conditionati ca discutiile sa fie fara violenta. Daca va ajuta la ceva, trimiteti-i comentariul meu pe email si cereti-i parerea in legatura cu asta...
Multe familii se distrug din cauza lipsei de comunicare si a lipsei de negociere... casnicia nu este cu nimic mai diferita decat orice afacere... se negociaza totul... doar ca in loc de bani in casnicie moneda forte este sentimentul, obligatia morala, sexul etc... voi acum sunteti despartiti si in acest context moneda de negociere este "binele copilului", "viitorul copilului" in contextul in care tatal are nevoie de asigurari ca ramane tatal si nu doar "cel ce da bani"... sa stie exact ca banii lui se duc pe hainele copilului sau jucarii sau scolarizare si sa primeasca in schimb cuvinte de multumire de la copil, eventual si de la mama lui. Toti avem nevoie de la o varsta incolo sa fim apreciati pentru ca simtim din ce in ce ca ni se duce viata si nu am realizat nimic.
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
ContSters617216