Pedepse din minorat vs art. 14 alin. 1 Legea 51/1995

Chiar credeți că în alte țări „normale” (gen SUA sau Europa de vest), dacă „se întâmplă să calci pe bec” la 16 - 17 ani mai ai vreo șansă să intri în barou? Vedeți ce condiții sunt acolo...

din pacate/"pacate" in alte tari sunt avocati care le reprezinta interesele detinutiilor ,fosti detinuti. Aia nu inseamna ca daca ai calcat pe bec o data in viata sau cum e cazul de fata nu poti sa profesezi.Chiar mi se pare o aberatie.

brazvan a scris:

din pacate/"pacate" in alte tari sunt avocati care le reprezinta interesele detinutiilor ,fosti detinuti. Aia nu inseamna ca daca ai calcat pe bec o data in viata sau cum e cazul de fata nu poti sa profesezi.Chiar mi se pare o aberatie.

Aberație sau nu, în alte țări, avocații care reprezintă interesele deținuților nu sunt foști condamnați.
Acolo inclusiv o abatere disciplinară poate atrage excluderea din barou.

În condițiile în care la concursul de intrare în barou se înscriu mult mai mulți decât numărul de locuri, ar fi normal ca prima selecție să se facă după acest criteriu.

Oricum, în nici un caz faptul că un avocat a suferit în trecut o condamanre pentru o infracțiune intenționată la închisoarea cu executare, nu este în măsură să crească încredererea justițiabilului în instituția avocatului.

Domnul avocat are însă dreptate, dacă aveți cazierul curat, sunt mari șanse să nu aveți probleme.
Sunt avocați care nici după începerea executării pedepsei nu au fost excluși din avocatură, ceea ce nu știu dacă este un lucru bun sau nu pentru această profesie.

Multumesc ptr. raspuns domnule Lascoschi.

@ Patrick :
Simt o anumita rautate in postarea ta.
Te citez "Chiar credeți că cineva care a suferit o condamnare ar trebui să aibă de plano toate drepturile unuia care a fost mai atent cu respectarea legii?"
Si da, chiar cred asta!
Fiindca nu e normal ca un om sa poarte un stigmat toata viata sa, ptr o prostie facuta in copilarie.
Si la urma urmei, ar trebui ca dupa o perioada de timp, in functie de gravitatea faptei, persoanei sa i se permita sa ocupe anumite posturi.
In perceptia mea, tocmai de asta este termenul de incercare, reabilitare, etc.
Persoana se poate indrepta in acea perioada, indiferent de fapta comisa.
Si tocmai de aceea pedepsele sunt diferite.
Comiti o fapta ptr care primesti 2 ani, trec alti 2 ani, apoi inca 2 ani si te reabilitaezi.
In schimb, atunci cand primesti 15 ani ptr omor sa zicem, mai trec 15, apoi mai trec cei de incercare, etc, si esti prea in varsta ca sa iti mai faci un viitor intr-o anumita cariera, deci e de la sine de inteles ca nu mai ai timp sa faci o facultate si o cariera.

Si asta n-am spus-o doar fiindca as fi subiectiv, ci ptr. ca asa este.
Adica unul care a calcat pe bec acum 22 de ani, e privilegiat de niste drepturi chiar daca s-a indreptat, dar daca trece pe langa o cladire in flacari, atunci are dreptul sa salveze oameni de la moarte prin riscarea propriei integritati?
Probabil daca a calcat pe bec acum zeci de ani, ar trebui sa i se interzica sa fie inginer, chiar daca asta ar insemna sa aiba proiecte marete.
Sau sa i se interzica sa fie medic, chiar daca e unul exceptional.

In plus, nici n-are rost sa-ti povestesc despre cum faceau puscarie pustani nevinovati prin anii 90.
Sa vezi pustani luati din club, si fiindca nu aveau buletinele la ei, erau dusi la sectie.
Sa vezi acolo batai pe ei, pana luau asupra lor A.N.-uri.
Si n-are rost sa-ti povestesc ca si in cazul meu mi s-a propus sa iau asupra mea A.N.-uri, dar cand am ajuns la procuror, i-am dat pe politisti in vileag si a iesit un intreg scandal.
Sa vezi dosar penal doar ptr. simplul fapt ca pustanul si-a cumparat masina, si din cauza ca inca nu avea permis de conducere, statea in parcare si asculta muzica, iar politistul ii facea dosar penal.
In fine, exemplele pot continua.
Asta era doar o paranteza, ca sa stii macar o mica parte din realitatea care te inconjoara.

Si la urma urmei, demonstreaza cum o persoana care acum 20 de ani a calcat pe bec, poate aduce atingere profesiei.
Cel care ar putea spune asa ceva, ar spune-o doar din rautate, un om deschis la minte ar spune "du-te si fa ce vrei, exista loc ptr. noi toti, nu ma doare pe mine capul ca tu acum 22 de ani ai calcat pe bec".
Daca tu crezi ca eu, la mine la job, as respinge un inginer ptr. ca a calcat pe bec acum 20 de ani, si as priva angajatorul de cunostintele unui om exceptional, te inseli.

Edit:
Oare de ce legiuitorul a hotarat ca faptele comise in minorat nu se trec in cazier?
Ptr. ca e o noua sansa, ca si cum legiuitorul ar spune ceva de genul: Copile, de data asta iti las cazierul curat, baga-ti mintile in cap si fa ceva util cu viata ta.
Hmm, cred ca mi-am raspuns singur la intrebare :)

la exam pt barou va puteti inscrie (si puteti deveni avocat) daca vreti pt ca fapta e savarsita cand erati minor si conducerea fara permis in cond date (la acea varsta nici nu ati fi putut avea permis de conducere si erati doar teribilist) nu poate fi considerata ca aducand atingere prestigiului profesiei - altceva era in caz de omor, furt, inselaciune, mita, trafic de droguri etc - plus ca infract a fost sav in stare de minoritate cand discernamantul e diminuat, cf legii, chiar daca dupa implinirea varstei x minorul poate fi condamnat penal la jumatate din pedeapsa prev pt infract sav

un membru din conducerea baroului n-ar considera ac infractiune - sav in conditiile date - ca aducand atingere prestigiului profesiei; va puteti convinge intreband la baroul din orasul dv

toni_t a scris:

Simt o anumita rautate in postarea ta.

Departe de mine gândul să exprim răutăți aici (sau altundeva) și îmi pare rău dacă s-a interpretat așa.

După cum spuneam, aveți foarte mari șanse de a nu se ține seama de condamnarea aceea.

Totuși, dacă ați pus în discuție acel articol de lege - art. 14 din L 51 / 1995, ar fi bine de știut că așa cum voința legiuitorului a fost ca infracțiunile săvârșite în minoritate să nu poată constitui prim termen pentru recidivă (acesta era rostul pentru care nu se treceau în cazier), iar în noul cod nu se sancționează cu pedepse penale ci cu măsuri educative, tot așa a fost și voința legiuitorului ca în Legea 51 să existe acel art. 14.

Or, L 51 este specială față de Codul penal, ceea ce înseamnă că derogă de la prevederile acestuia.

Deci strict interpretat pe text de lege, legiuitorul a considerat că pentru a fi admisă în profesia de avocat, o persoană trebuie să nu fi suferit condamnări., fără să facă nici o distincție după perioada de timp care a trecut de la condamnare sau după minoritatea infractorului, după intenția sau culpa cu care a fost săvârșită fapta, etc. Dacă vroia să facă asemenea distincții putea foarte bine să o facă, dar nu a făcut-o.
Deci voința legiuitorului în acest caz este clară.

Acuma revenind la speța concretă, așa cum v-a spus și D-l avocat, șansele sunt foarte mari să nu aveți probleme, deoarece „așa e la noi”, cum bine sesiza cineva... :)
Mai sunt avocați condamnați care nu au fost nici măcar suspendați din barou.

Pe de altă parte, după părerea mea nu e corect să susțineți că trebuie tratați exact la fel și cei care au suferit condamanări penale și cei care nu au avut nici o tangență cu legea penală, doar pe considerentul că în anii 90, copiii erau luați de prin cluburi cu poliția.
De ce erau luați unii și alții nu? Poate că cei care nu au fost luați, chiar nu au fost prin cluburi și nu au avut de a face cu vro faptă apropiată de cea prevăzută de legea penală. Ar fi corect să fie tratați la fel cu cei care au suferit condamnări, chiar având în vedere circumstanțele acelor vremuri?
Ca un viitor avocat ar trebui să puteți face această distincție.

După cum spuneam, nimeni nu poate obliga o instituție sau o organizație profesională (mai ales că avem și acea lege 51) să accepte în rândurile sale pe o persoană care a fost condamantă exact la fel ca și pe oricare alta.
Au fost cazuri de candidați admiși la examenul (foarte greu de altfel) de la Academia de Poliție, care după verificările făcute dovedindu-se că au avut condamnări în trecutul lor îndepărtat au fost pur și simplu excluși, explicându-li-se că nu au ce căuta în poliție în această situație.
La fel s-a întâmplat și cu unii dintre cei admiși la INM. E adevărat că apoi s-au judecat, iar unora ICCJ le-a dat dreptate, dar altora nu. Deci, ceea ce ați pus D-voastră în discuție e întradevăr ... discutabil.
Nu se poate merge foarte clar pe ideea că în mod sigur o condamnare din minoritate nu prezintă nici o relevanță în aceaste situații.

Vrând nevrând, acea condamnare există și va exista. Sunt mai puțin importante circumstanțele în care a fost reținută de către instanță în contextul în care art. 14 din L 51 („voința legiuitorului” - așa cum spuneți D-voastră) nu face nici o distincție

În afară de analiza textului de lege supus discuției, restul părerilor exprimate sunt mai mult sau mai puțin pertinente și la obiect.

Oricum eu vă urez sincer succes în profesie (fără urmă de răutate sau ironie) dacă întradevăr aveți de gând să mergeți pe această cale și sper să dobândiți cunoștințele și mai ales experiența de a putea interpreta și aplica realist un text de lege fără alte influențe care sunt bune doar așa, de dragul discuției.