Art.703 NCC
Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa. Uzufructul este viager când se încheie pe durata vieții beneficiarului sau titularului acestuia. Din punctul de vedere al duratei, dacă titularul este o persoană fizică, uzufructul poate fi cel mult viager
.
Aceasta inseamna ca nu va puteti astepta decat la "invazia" doamnei.
Pe de alta parte, ar fi bine sa incercati o intelegere pe cale amiabila in privinta casei si a partii pe care o detine fiecare, pt a nu exista confuzii pe viitor.
Dreptul de uzufruct este un dezmembramant al dreptului de proprietate, drept real, principal, derivat din dreptul de proprietate.( esentialmente temporar).
Dreptul de uzufruct confera uzufructuarului dreptul de folosinta si de posesie asupra bunului.( jus possidendi si jus fruendi fiind desprinse din continutul dreptului de proprietate, in calitate de atribute ale acesteia ).
Dreptul de uzufruct este transmisibil, cesibil. ( poate fi transmis, de asemnea, catre o terta persoana, emolumentul acestuia ).
Nuda proprietate , insa, nu apartine uzufructuarului.
( va apartine dumneavoastra).
Dreptul de dispozitie juridica si de dispozitie materiala apartin nudului proprietar.
Nuda proprietate poate fi instrainata.
Potrivit noilor dispozitii ,dreptul de uzufruct este transmisibil, uzufructuarul (titularul uzufructului) putând ceda dreptul sau unui alte persoane fara acordul nudului proprietar.
Uzufructuarul are dreptul de folosinta exclusiva a bunului, dreptul de a culege fructele, de exemplu dreptul de a primi chiria sau arenda în cazul unui imobil.
Nudul proprietar trebuie sa respecte dreptul de folosinta al uzufructuarului pe toata perioada convenita, putând transmite dreptul de dispozitie numai cu respectarea uzufructului.
- Va multumesc pentru raspunsuri. Va rog sa ma sfatuiti cum sa ies din acest impas cu habitatia (doreste habitatie viagera, nu a spus nimic de uzufruct).
- A fost alegerea tatalui meu sa ne paraseasca, pe mama si pe mine (cu mult timp in urma) in favoarea doamnei, si a fost alegerea doamnei in cauza, sa isi lase sotul si fetele, pentru a locui cu tatal meu. Nu mai am resentimentele din trecut, dar nu am putut sa o numesc niciodata "mama", asa cum au insistat si ea, si tata, fiindca am o mama care nu m-a abandonat si pur si simplu nu am putut sa o numesc la fel si pe aceasta doamna, spre nemultumirea dansei. Chiar ar fi fost un act de tradare fata de mama mea.
- Acum, doamna m-a anuntat ca nu imi mai vinde jumatatea sa de casa decat cu clauza de habitatie, desi practic vrea sa locuiasca la fiica ei. Clauza e un cui al lui Pepelea si am incercat sa discutam, sa ii propun un alt pret, de zece ori mai mare fata de cel pe care i l-am platit pe patrimea ei din mostenirea dupa tatal meu, dar e inflexibila si isi motiveaza atitudinea prin faptul ca am numit-o mereu „doamna”, nu „mama”. La inceput mi s-a parut cam puerila explicatia si m-am amuzat in sinea mea, dar acum sunt ingrijorat de-a binelea. Poate ca as fi acceptat clauza de habitatie, fiindca ea nu va sta acolo de fapt, dar am inteles ca isi poate aduce acolo, oricand, in jumatatea ei, fiicele, nepoatele si pe mama sa (persoane straine mie), ceea ce ar putea crea un foarte mare disconfort pentru toata lumea.
- La momentul acesta, detin jumatate dintr-o casa, am platit toate actele notariale, i-am platit ei destul de mult pentru un sfert din aceasta jumatate a tatalui meu, fiindca a promis ca imediat dupa ce se elibereaza certificatul de mostenitor, imi vinde si jumatatea ei, iar ea s-a razgandit si nu mai vinde fara clauza. Daca vand jumatatea mea de casa, nu obtin cat am dat eu pe acel sfert al ei din mostenire si pe acte, fiindca nimeni nu vrea doar o jumatate de casa, cu cealalta jumatate locuita (fie si teoretic) de un strain.
- As vrea sa stiu daca dreptul de habitatie dispare si prin demolarea casei. Daca e legal asa, as vrea sa demolez ca sa plece, sa ii dau cat ne-am inteles initial si apoi sa construiesc altceva. Va rog sa-mi dati un sfat.