speta concurenta neloiala

Concurenţă neloială. Condiţii

Legea nr.11/1991

Întrucât nu s-a făcut dovada că actele de deturnare a clientelei şi de corupere a salariaţilor pentru trecerea la societatea agresivă şi furnizarea de documente au avut ca finalitate dezorganizarea societăţii reclamante, pentru a invoca un raport juridic de concurenţă neloială, rezultă că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 şi 5 din Legea nr.11/1991.

(Secţia comercială,decizia nr.1698 din 13 mai 2004)



Reclamanta, Agenţia de Pază P. S. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat-o în judecată pe pârâta SC V. SRL Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să înceteze concurenţa neloială, să fie obligată să nu intre în obiectivele şi posturile de pază unde prestează servicii..

Judecătoria Drobeta Turnu Secerin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Judeţean Mehedinţi.

Prin sentinţa civilă nr.230 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Mehedinţi Secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut nici o dovadă în susţinerea cererii sale.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.951 din 4 octombrie 2001, reţinându-se că acţiunea nu este dovedită. Reclamanta a declarat recurs, susţinând că instanţa de judecată a restrâns obiectul cererii doar la constatarea contravenţiei prevăzută de art.4 lit.”h” din Legea nr.11/1991, deşi cererea se referea la comiterea mai multor acte şi fapte contrare uzanţelor cinstite în activitatea comercială, prevăzute de art.2 din aceeaşi lege. Astfel a precizat că societatea pârâtă îi racolează forţa de muncă şi face intervenţii în sensul câştigării licitaţiilor, anexând o hotărâre a Judecătoriei Strehaia prin care a fost anulată o astfel de licitaţie, susţinând că această probă este concludentă în demonstrarea concurenţei neloiale. De asemenea, a invocat sentinţa penală nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, potrivit căreia unul dintre angajaţii pârâtei a fost condamnat în temeiul art.180 alin.(2) C., penal pentru lovirea unui angajat al reclamantei.

Recursul este nefondat.

Conform dispoziţiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurenţa neloială, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Aceste practici se materializează prin diferite activităţi enumerate de Legea nr.11/1991(articolele 4 şi 5) şi care vizează competiţia în atragerea şi captarea prin mijloace neoneste a clientelei agentului economic legal.

În speţă, pârâta, ca agent economic agresiv, este reclamată ca autoare a răspândirii de afirmaţii depreciative în detrimentul competitorului său, cu scopul de a-i ştirbi reputaţia, de a-i discredita societatea şi a destabilizării funcţionale a societăţii rivale. A prezentat în acţiune o serie de acte şi fapte în sprijinul dovedirii raportului juridic de concurenţă. Recurenta s-a folosit de proba cu martori şi înscrisuri.

S-a constatat că probatoriile nu au justificat susţinerile reclamantei în dovedirea existenţei unui raport juridic de concurenţă neloială.

Astfel, a prezentat ca fiind căi de dezorganizare a societăţii, coruperea personalului şi atragerea în întreprinderea agentului economic agresiv precum şi deturnarea clientelei prin zvonuri nereale privitoare la salarizare. Faptul de concurenţă neloială se poate consuma doar prin angajarea salariatului unui concurent, cu scopul dezorganizării activităţii acestuia, provocarea concedierii unor salariaţi în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant, oferirea serviciilor salariatului exclusiv al unui comerciant concurentului acestuia, dezorganizarea activităţii ca urmare a deturnării clientelei.

Or, în speţă, nu a fost dovedită consumarea faptelor invocate pentru a sta la baza unui raport juridic de concurenţă neloială. Este ştiuit că nu orice fel de concurenţă este neloială, nu orice fel de concurenţă este ilicită, situaţie faţă de care nu oricine în orice împrejurare poate invoca faptele sau actele concurenţiale ca fiind neloiale sau ilicite.

Reclamanta nu a făcut dovada finalităţii faptelor invocate, nu a dovedit că actele de deturnare a clientelei şi de corupere a salariaţilor, unul de a fi angajat la societatea agresivă, altul de a furniza documente, cum ar fi contractul încheiat cu Energoconstrucţia, au avut ca bază şi finalitate dezorganizarea societăţii. Cât despre modul cum a fost organizată şi s-a desfăşurat licitaţia pentru asigurarea pazei SC A. SA şi condamnarea salariatului societăţii agresive, acestea au fost fapte şi acte care nu fac obiectul raportului juridic de concurenţă neloială ci ele au fost soluţionate, conform legilor speciale, aşa cum de altfel a şi demonstrat reclamanta prin depunerea la dosar a sentinţei civile nr.470 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Strehaia şi a sentinţei penale nr.1261/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 şi 5 din Legea nr.11/1991, astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de apel,este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art.312 C.proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

Si inca una :)

DECIZIE nr. 5.241 din 16 septembrie 2005
Infractiuni. Inselaciune. Concurenta neloiala. Schimbarea incadrarii juridice.
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE - SECŢIA PENALÃ

Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 17 martie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.G., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art. 297 alin. (1) Cod penal, şi la câte 9 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiunii de concurenţă neloială, prevăzută de art. 5 lit. a) şi art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, din infracţiunile prevăzute de art. 297 alin. (1) Cod penal şi art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 modificată.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, potrivit art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal, atrăgându-i atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal
În baza art. 118 lit. a) Cod penal, s-a dispus măsura confiscării unui număr de 145 suluri de hidroizolaţii, aflaţi în custodia SC R.C. SRL Măgurele, a 12 suluri de carton asfaltat lăsate în custodia SC D. SRL Valea Călugărească şi 49 suluri hidroizolaţie de la SC P.P. SRL Lipăneşti.
În latură civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea SC M. SA Ploieşti privind plata despăgubirilor civile.
Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate, că inculpatul N.G. este administrator şi unic asociat al SC G.B. SRL Filipeştii de Târg, al cărui obiect de activitate este printre altele şi efectuarea de lucrări în construcţii, izolaţii şi hidroizolaţii.
Organele de poliţie împreună cu un reprezentant al SC M. SA Ploieşti, la sesizarea acesteia, au efectuat, la data de 26 mai 2003, un control la SC R.C. SRL Măgurele şi SC P.P. SRL Măgurele, cu punct de lucru în comuna Lipăneşti, unde au constatat că materialele achiziţionate, carton asfaltat pentru hidroizolaţii, de la societatea inculpatului, erau inscripţionate cu sigla SC M. SA Ploieşti administratorii celor două societăţi, martorii T.M. şi P.C. declarând că le-au cumpărat de la SC G.B. SRL Filipeştii de Târg, identificându-se 146 suluri de carton asfaltat la prima societate şi 40 de suluri la cea de-a doua societate.
Analizele de laborator efectuate asupra cartonului asfaltat ridicat de la fiecare societate, au confirmat că sulurile de carton provin de la acelaşi fabricant SC G.B. SRL Filipeştii de Târg şi nu de la SC M. SA Ploieşti, aşa cum s-a comunicat prin adresa nr. 4367 din 11 iunie 2003 şi aceste materiale nu pot fi încadrate în clasa materialelor hidroizolante, întrucât sunt limitate pentru o temperatură de 40 grade celsius faţă de 80 grade celsius cât prevăd actele normative pentru asemenea produse.
Instanţa de fond mai reţine că, la controlul efectuat, la data de 6 iunie 2003, la sediul SC G.B. SRL Filipeştii de Târg, s-au identificat un număr de 43 de suluri, dintre care s-a ridicat unul pentru analize de laborator, acestea fiind produs în mod artizanal, într-un spaţiu de aproximativ 800 metri unde se aflau mai multe cale cu smoală, inculpatul recunoscând că la domiciliu confecţionează carton asfaltat pentru hidroizolaţii.
De la societatea inculpatului s-a aprovizionat şi SC D. SRL Valea Călugărească cu 18 role carton asfaltat din care, la sediul acestei societăţi, au fost identificate în stoc 12 role la controlul efectuat de organele de poliţie la data de 26 iunie 2003.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu privire la calitatea mărfii şi cea de concurenţă neloială.
Prin decizia penală nr. 246 din 1 iunie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat în motivele de recurs formulate, apărarea de la prima instanţă şi motivele invocate în apel, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 Cod penal, întrucât cumpărătorii cunoşteau modalitatea de fabricare a cartonului asfaltat şi nu i-a indus în eroare şi nici ale celor două infracţiuni de concurenţă neloială prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001.
În subsidiar, apărătorul a solicitat reducerea pedepsei.
Criticile sunt nefondate.
Obiecţiunile inculpatului la prima instanţă şi în apel au fost temeinic examinate de cele două instanţe şi respinse cu motivare temeinică şi convingătoare.
Inculpatul a recunoscut atât la urmărirea penală cât şi la instanţa de judecată că a confecţionat la punctul de lucru carton asfaltat falsificat şi deci calitativ necorespunzător aplicând pe role autoadezive SC M. SA Ploieşti pe care le-a vândut la mai multe societăţi comerciale, care la rândul lor l-au vândut la diferiţi cetăţeni.
Martorii M.M., N.G., P.C. şi T.M. au declarat că au cumpărat de la inculpat role cu carton asfaltat confecţionate de inculpat, ambalate şi etichetate ca cele folosite de SC M. SA.
Martora M.M. a precizat că modul de ambalare şi etichetele i-a creat convingerea că acea marfă este fabricată la SC M. SA, martorii N.G. şi T.M. că preţul de vânzare practicat de inculpat era mai mic decât cel de la SC M., iar martorul P.C. că inculpatul i-a spus că sulurile de carton pe care le vindea, le avea primite în compensare de la aceeaşi societate.
În raport de situaţia de fapt reţinută confirmată de probele administrate, încadrarea juridică în infracţiunile de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor şi concurenţă neloială este corectă, iar critica este nefondată.
Este, de asemenea, nefondată şi critica subsidiară cu privire la individualizarea pedepsei.
Pedepsele stabilite inculpatului nu sunt mari faţă de gravitatea faptelor săvârşite şi persoana inculpatului şi nu sunt temeiuri pentru uşurarea răspunderii penale care să impună a fi redozate.
Criticile fiind neîntemeiate şi cum nu se constată motive care să fie luate în considerare din oficiu, urmează a respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385^15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru aceste motive în numele legii decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 246 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2005.

-------