Buna seara - ordin de restrictie

Ca sa fiu inteles, copilul este baiat si are 9 ani. Eu am divortat de fosta sotie pentru ca ne certam des, copilul nu mai plangea, practic tipa si se ascundea in balcon de frica, cand noi ne certam, dar nu mai era cearta era scandal in toata regula. De asta ca, copilul sa nu fie terorizat, timorat de certurile noastre, am divortat, eu am fost cel care am introdus divortul. In acel moment copilul avea peste 2 ani. La cateva luni la intalnit pe actualul concubin, cu care are aceleasi certuri care le avea cu mine. Numai k asta o si ameninta, o santajeaza, dar ce este mai important, aceste lucruri se intampla de fata cu copilul. Deci eu am divortat ca aceste lucruri sa nu se mai intample ca, copilul sa creasca intr-un mediu favorabil. Asa am gandit atunci, ca daca plec va fi mai linistit. Ca sa constat ca a gasit pe altcineva cu, care sa faca ce am incercat sa evit eu.
Nu vreau ca sa apelez la protectia copilului, pentru ca baietelul este mai apropiat de mama, decat de mine, (e normal, ea la crescut, eu decat l-am vizitat) si daca l-as cere eu cred ca mai mult i-as face rau. Dar vreau ca acest nenorocit sa nu mai fie in preajma lui cand se cearta cu fosta sotie, tocmai ca, copilul sa nu mai asiste.. Sa se certe si sa se intalneasca cu fosta sotie unde vor ei, dar nu in preajma copilului. Acum m-am facut inteles?
Apropo, stiu exact pentru ca mi-a spus copilul.

Haideti sa va mai explic odata cum se vede din afara: considerati ca baiatului dvs ii este rau la mama, dar nu suficient de rau cat sa-l luati la dvs.
Adica disconfortul pe care i l-ati cauza schimbandu-i locuinta (ceea ce nu inseamna ca nu si-ar mai vedea mama, ci ca nu ar mai fi continuu in prezenta concubinului) e mai mare decat disconfortul pe care i-l provoaca concubinul.
Adica, si mai clar: raul pe care i l-ati provoca dvs este mai mare decat raul la care e supus in prezent.
Intelegeti acum?

E o problema psihologica si nu legala. Pe langa ce arata colega mai sus, inteleg ca exista un tipar al relatiilor mamei copilului, asa cum exista la fiecare dintre noi. Mama copilului intra in acest tip de relatii, probabil ca a avut astfel de modele, nu conteaza.
Cum nu putem sa ii interzicem doamnei relatiile, copilului mama, ar trebui sesizata Autoritatea si procedat la o serie de consilieri ale copilului si/sau mamei, asa incat tiparul sa nu mai fie atat de distructiv.
Sincer va spun, daca oamenii ar ajunge mai des la psiholog, ar ocoli mai mult avocatul. Uneori insa, vin la avocat inutil caci el nu-i poate ajuta. Asa e mama copilului dv. poate.
Dv. vreti sa stea copilul langa mama si, sincer, va inteleg decizia de atunci, doar ca ar fi ajutat ca, in loc de avocat de divort, sa angajati un psiholog de impacare. Poate mergea, poate nu, cert e ca aveati sanse mai mari sa va reparati unele chestiuni, poate si acest tipar relational al mamei.