DGSPCA favorizeaza parintele care maltrateaza minorul!!!

Domnule, vad multe vorbiri (pe care n-am avut rabdarea sa le citesc integral, imi cer scuze) despre DG..., autoiritati, instante, cine face si drege si prea putin despre copii. COPIII, copiii ce spun?
Copiii aceia, la 6 si 7 ani, ce doreau? Cum se simteau ei la mama acasa? Cum ati constatat dv., telefonic, ca sunt deprimati? Cat de periculoasa era starea de lucruri, intr-atat incat copiii sa trebuiasca luati de urgenta? Ati contactat si un psiholog cat ati fost in tara, sa evaluati copiii sau ati stat numai in eventuala evaluare care urma sa fie facuta de o institutie subfinantata a statului?
Cum sunt copiii acum, mai bine? I-ati informat de ce urmeaza sa se intample? Ati discutat, cand ati fost in tara, cu persoana care are dosarul dv. in lucru la DGASPC? Stiti cati psihoologi are Directia si cam al catelea dosar sunteti la ordine?
Cine a facut adresa la Directie, dv. sau avocatul?
Si tot asa...

LUcrurile intr-o familie sunt personale. Asta inseamna ca, indiferent de ce spun 10 avocati, 17 psihologi si 24 de judecatori, realitatea zilnica o stiu doar membrii familiei. Cei care stau acolo, impreuna, zi de zi. Nici dv. si nici avocatul dv. nu pot cunoaste in detaliu viata micutilor, asta o stiu cei care stau acolo cu ei: mama, vecini, cumnati, amanti, bunici, cine-or fi ei.
De aceea este extrem de important ca, atunci cand dv. lucrurile din familie vi se par grave, sa aveti convingerea ca ele par la fel si altora.
Dupa viteza melcului cu care a reactionat Directia, imi pare ca lor nu li s-a parut un caz deosebit. Mai mult, faptul ca a venit de la un fost partener de viata, nu a ajutat.
Cele 30 de zile nu trebuia sa treaca fara sa identificati problemele petitiei dv. Sa sunati, sa intrebati de stadiu, sa investigati si cum se vad lucrurile din birourile Directiei.

Acum, sincer, daca inca nu aveti un raspuns, ar fi cazul sa faceti reveniri cu implicare personala. Ca sa aveti rezultate.
Si, intre timp, faceti ceva cu copiii. Cum ii vizitati, la ce intervale de timp? Despre ce alienare vorbeati, vad ca pruncii va sunau, or ma indoiesc sa existe o hotarare din vremea incredintarii in care instanta sa fi obligat la discutii telefonice in program de vizita...

Va rog sa va desprindeti de ideea ca partea adversa e favorizata; chiar daca ar fi, ea e prezenta si asta, in extrem de multe cazuri, ajuta. Amprenta personala e definitorie in relatiile de familie.
Nu va ajuta sa va concentrati pe care cum greseste, cate nedreptati vi se fac, ci sa va aplecati asupra gasirii unei solutii. Lucrati la asta, luati ceva liber de la munca si vorbiti cu fosta, aveti si parerea ei? Ce spune? S-a schimbat ceva in viata lor?
Aveti dovezi si despre discutiile cu mama copiilor?
Trebuie timp investit in asta; altfel, cat de usor ar lua o instanta copiii din Romania sa-i trimita intr-o cultura straina, limba straina, pe nepusa-masa pentru copii, neinformati, cand copiii ar fi, pare-se, deja stresati indeajuns?
Nu credeti ca solutia mai buna pentru copii ar fi de reparare a ceea ce exista deja? Niste consiliere pentru mama, copii?
Dupa ce au trait abandonul tatalui, sa-l traiasca si pe-al mamei nu vad sa ajute...

Inca odata insa, totul e sub rezerva faptului ca nu stiu despre ce neglijenta si/sau traume vorbim... ca nu s-a axat nimeni pe descrierea lor...

Eu am fost la directie nu avocatul, le'am informat pe scurt de ce se intampla si mi-au spus sa le scriu scrisoare sau email in care sa descriu in detalii si sa numesc niste martori daca am si ei se vor ocupa...ceea ce am facut, le'am trimis scrisoare cu confirmare si am mentionat martori.

Voi merge iar in Romania in 15 decembrie pt 3 saptamani cand voi merge din nou personal la directie.


Eu sun zilnic copiii, nu ei ma suna pe mine, cu ei vorbesc in general cand mama lor nu este acasa...pentru ca da fosta este mereu plecata dar acest lucru nu pare probabil ingrijorator pentru dgaspc...ii vizitez in general la fiecare 2 luni cate o saptamana,2 saptamani de craciun, o luna in vacanta de vara, de fiecare data ii iau la domiciliul meu din romania.

Copiii mi-au marturisit TREPTAT prin ce trec intre datele 15aug-15sept cand au stat o luna intreaga cu mine, pana atunci nu mi-au zis nimic.

I-am intrebat de ce nu mi-au zis mai repede, mi-au raspuns: "Pt ca ne era rusine".

In acea perioada(15aug-15sept) am inceput si investigatia mea personala care a confirmat spusele copiilor, am vorbit cu personalul scolii si cu vecinii cu care tin legatura telefonic de atunci si care mi-au spus ca nimic nu s-a schimbat.

Din spusele invatatoarelor, copiii au grave probleme de integrare si refuza in repetate randuri sa vorbeasca, iar cand vorbesc nu raspund la subiect, ci raspund ceva ce nu are legatura cu intrebarea ca si cum ar trai intr-o lume paralela...ei nu participa la ore.

Despre traumele la care au fost supusi si limbajul urat care le-a fost implementat de catre mama lor nu va pot da detalii pt ca este dureros, jenant si nu poate fi publicat pe forum.

Am vrut sa-i duc la psiholog privat si desi am intrebat mai multi, nici unul nu vrea sa consulte copiii fara acordul mamei desi eu detin autoritate parinteasca comuna.

Fosta sotie nu vrea sa lase copiii la psiholog, nu si-a dat acordul, deci copiii nu au putut fi consultati/evaluati.
Psihologii privati m-au trimis la DGASPC pentru asta.

Copiii nu sunt bine...cand mama lor este langa ei la telefon, imi adreseaza cuvinte urate, cand aceasta este plecata(ceea ce face destul de des) imi spun "Iarta-ma, mama mi-o zis sa zic asa".

Stimate domn,

N-o fi protectia copilului plina de coboratori din heruvimi. Au ei destule pacate, ca sa nu mai fie nevoie sa le punem noi in cap si bube pe care nu le au.

Dvs. ati pus carul inaintea boilor. Daca aceasta este strategia avocatului dvs. inseamna ca nici macar pe el nu l-ati convins ... ca sa poata fi convingator la randul lui.

Nu, nu sunt chiar asa de rare cazurile in care tatii isi doresc stabilirea locuintei minorilor la ei. Sunt rare cazurile in care isi doresc cu adevarat. Unii isi doresc mai mult sa sa tina aproape de fundul fostei lor consoarte sau te miri ce motive mai au (pe agenda lor ascunsa). Daca stii sa-i dibuiesti pe acestia din urma si sa-i trimiti elegant ... la plimbare, ai maaari sanse sa castigi procesele pentru cei care isi doresc cu adevarat. (daca te ocupi cu abureala si azi si maine, e cam greu sa devii convingator poimaine).

Stiu ca nu va sunt pe plac raspunsurile primite mai sus, cum n-o sa va placa nici ce va scriu eu. (Apropo: daca ii cautati doar pe cei care va spun ce vreti sa auziti, atunci sigur n-o sa gasiti avocatul pe care vi-l doreati pe pagina 2. Acestia nu fac parte din categoria celor care graiesc numai ce vrea omul sa auda. Dar au avantajul ca, atunci cand deschid gura in instanta se cam lasa o tacere asurzitoare).

Ziceti ca aveti autoritate parinteasca comuna? Aha. Inseamna ca hotararea judecatoreasca e destul de proaspata. Deci judecatorul, spre deosebire de vecinii dvs., a fost de parere ca ambii parinti aveti toata tigla pe casa. (si ca fosta dvs. sotie are destula cat sa-i fie stabilita locuinta minorilor la ea).

Si ce vreti dvs. de la protectia copilului!? Sa ia pulsul gurii satului care e de alta parere!? Hmm. Fara o cerere pe rolul instantei din care sa rezulte macar ... spoiala a ceea ce ziceti ca va doriti!? Doar asa, de gura lumii, fiindca i se pare ei ca s-a mai stirbit din tigla pe la colturi? Hmm.

Stimate domn, intre un parinte care "maltrateaza" copiii macar cu o felie de paine unsa cu unt, asezonata cu un pupic seara inainte de culcare, si bunele dvs. intentii exprimate de peste granita, parca l-as "favoriza" si eu pe cel dintai...

Mie nu mi se pare ca ati dat un raspuns la obiect. parintele divorteaza si pleaca peste granita sa munceasca ca sa aiba cu ce sa-si intretina copii. Era mai bine sa fi ramas in tara si sa nu le fi trimis nimic?????? Ca atunci nu mai primeau nici felia aia de paine.
Auzind ca lucrurile nu sunt bune in tara, omul conteacteaza un avocat si incepe demersurile pentru a face ce e mai bine pentru copii lui. Dar sfaturile avocatului nu sunt cele potrivite astfel incat apar probleme.
Si reiese ca toata vina e a domnului, ca nu trebuia sa faca aia si ailalta, ca ar fi trebuit sa procedeze altfel, ca poate nici copii nu-i doreste.
Ce nebunie.
Un om care se confrunta pentru prima oara cu o astfel de problema nu are nici cea mai vaga idee cum trebuie procedat. Eu, pana sa ma lovesc de asa ceva credeam ca Protectia Copilului e ceva ca in filme in care monitorizeaza atent copilul si eventual daca e abuzat il iau si-l duc intr-un loc tare frumos, plin cu copii fericiti si bine imbracati unde de fapt esti ca intr-o tabara. Dar nu e asa pentru ca Protectia Copilului poate si face extrem de putin.
iar ce povesteste utilizatorul nectarie aici nu e deloc ok. Nu asa trebuia procedat.

Eu credeam ca parintii sunt cei care monitorizeaza atent copilul si eventual, au grija sa nu fie abuzat. Ce-i drept e mai simplu sa-ti creasca bunicii/vecinii/educatoarele/invatatorii/Protectia Copilului copiii, dar atunci se cheama ca nu mai esti parinte.

Dl a intrebat pe prima pagina ce sa faca sa determine autoritatea tutelara si Protectia Copilului sa faca o ancheta si i s-a raspuns cale de 3 pagini ca trebuie sa ceara in instanta stabilirea domiciliului copilului la el.
Ca ancheta n-o sa aibe rezultatele pe care si le doreste domnul e o alta poveste.
Ca mutarea intr-o tara straina si integrarea intr-un colectiv cu care nu imparti nici macar limba este un stres mai mare decat cel la care sunt supusi copiii in prezent e ceva ce tatal din povestea noastra nu vrea sa accepte.
Ca, pentru integrarea cu ceva succes a copiilor intr-un astfel de mediu, e nevoie de o persoana care sa stea vreme de macar 6 luni efectiv in fundul copiilor si ca nu-i poti lua azi, vineri, din Romania si de luni sa-i duci la scoala in Anglia si sa-i lasi de dimineata pana seara acolo. Dar dl trebuie sa munceasca ca altfel nu are cu ce sa-i intretina, si unde mai pui si ca nu exista o relatie foarte stransa intre tata si copii data fiind distanta (va rog nu luati realitatea ca pe un repros, lucrurile sunt ceea ce sunt si atat).
Astea sunt argumente impotriva stabilirii domiciliului la tata.
Si daca mai vin 100 de useri sa-si dea cu parerea se mai gasesc 100 de argumente impotriva si tot pe atatea alte modalitati prin care tatal ar putea influenta in bine viata copiilor fara sa le schimbe tara in care locuiesc.

N-am nici un repros sa-i aduc dl ca lucreaza in alta tara, bravo lui. Dar este o decizie pe care a luat-o el, fara sa-si intrebe copiii daca ei sunt de acord, fara sa ia in calcul toate efectele deciziei lui.