Situatia este urmatoarea: eram aflat in delegatie in strainatate, am plecat in inanuarie si era stabilit sa ma intorc in decembrie.
si brusc angajatorul ma informeaza intr-o zi (asta intamplandu-se in noiembrie): delegarea se incheie, maine dimineata iei avionul inapoi in tara.
Privitor la faptul evident ca a calatori dintr-o tara in alta nu e ca si a traversa strada... vreau sa stiu in ce temei pot sa contest ordinul acesta de serviciu ca ilegal.
Deoarece nu l-am putut executa, mi s-a initiat desfacerea disciplinara a contractului de munca.
La sedinta, am adresat intimatei interogatoriu - in ce temei impuneti angajatului sa se deplaseze international 'la comanda'?
A raspuns: art. 42 alin 1 Codul Muncii
Alta intrebare a fost cum a fost indeplinita obligatia de informare de la art. 18 alin (1) pct a Codul Muncii, cu privire la situatia de mai sus?
A raspuns: ca art. 18 nu are legatura cu art. 42/
Nu aveti temei legal sa contestati ordinul de revocare a delegarii. Va puteti opune la prelungirea delegarii dar nu si la micsorarea perioadei. Daca refuzati ordinul angajatorului riscati sa fiti concediat disciplinar. Delegarea reprezinta o modificare unilateral a contractului individual de munca si angajatorul o poate dispune/revoca fara consimtamantul dvs. Delegarea poate inceta prin revocarea masurii de catre angajator.Oportunitatea delegarii ramane exclusiv la aprecierea angajatorului. Nu este o idee buna sa va opuneti.
Da si nu!
In relatiile de munca dintre angajatori romani si angajati... se poate si da si nu in acelasi timp :)
In data de 13 noiembrie am fost informat verbal, ca urmeaza sa plec a doua zi dimineata.
A doua zi dimineata am anuntat ca ma simt rau si nu pot calatori
A doua zi dupa-amiaza, angajatorul mi-a trimis in scris... scriind ca am fost informat in ziua precedenta.
Mi se pare foarte ciudat cum suna: Va puteti opune la prelungirea delegarii dar nu si la micsorarea perioadei.
Totusi, este demn de remarcat faptul ca, retrospectiv, nu ma opun la incetarea delegarii.
Ci la modalitatea abuziva de a-mi pretinde sa calatoresc international... cu preaviz de cateva ore!
Nu contest ca angajatorul are prerogativa sa dispuna modificarea delegarii,
dar contest ca are dreptul sa imi spuna cand sa ma sui in avion!
-----
u am solicitat, in subsidiar, anularea deciziei respective:
Cf. art. 17 si 18 Codul Muncii, anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa salariatul cu privire la orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de muncă, în timpul executării acestuia, într-un termen de 20 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului despre modificarile pe care intenţionează sa le faca.
Decizia unilaterala de intrerupere a delegarii este asadar netemeinica si este si nelegala, deoarece nu tine cont de conditiile in care a fost dispusa delegarea, care presupuneau conditii diferite de munca, cu privire la locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, timpul de muncă şi de odihnă – cf. lit b,c,d,f, alin (3) art. 41 Codul Muncii, dupa cum am aratat in nota explicativa depusa la dosar. A fost facuta fara consultarea mea si fara informarea mea prealabila, astfel incat macar o deplasare internationala sa fie realizata in conditii rezonabile.
Decizia unilaterala de intrerupere a delegarii, prin prisma continutului ei si a consecintelor pe care le-a produs, este nelegala deoarece incalca si prevederile art. 8 alin. (2) Codul Muncii si art. 39 litera h - dreptul la informare şi consultare, statornicite faţă de toţi angajatorii în mai multe texte ale Codului muncii (art. 17-19, art. 40 alin. 2 lit. a etc.) care transpun Directiva 91/533/CEE din 14 octombrie 1991, precum şi ale altor acte normative: obligaţia generală de a informa salariaţii asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă. Precum si potrivit art. 5 din Legea nr. 467/2006 privind cadrul general de informare şi consultare a angajaţilor, care transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2002/14/CE, angajatorii au obligaţia să informeze şi să consulte angajaţii cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii sau în raporturile de muncă.